O tânără judecătoare cântă noaptea în cluburi şi ziua conduce Direcţia Relaţii Internaţionale a Şcolii Naţionale de Grefieri. Camelia Panaitescu-Alegria este o judecătoare cu renume în lumea jazzului. Iar combinaţia jazz-magistratură este atât de stresantă încât judecătoarea a cerut şi a primit un spor de 50%. La început se numea Paţă. Intrase cu succes în rândul magistraţilor tineri şi avea o carieră care promitea. Judecător la cea mai grea instanţă din Bucureşti - Judecătoria Sectorului 1 - Camelia Paţă s-a specializat pe procesele civile. Până când, într-un club, a dat de Weinberger.
Chitaristul de blues i-a devenit maestru magistratului. Astfel a ajuns judecătoarea de la sector solist vocal în domeniul jazzului. Numele de Alegria l-a luat după soţ - Aristide Panaitescu Alegria, baterist în trupa Mandinga.
Nume de scenă – Mara
„Ce bine trăieşti/Şi mă priveşti“. Cadru negru, scenă întunecată. În fundal, doi inşi: unu bate la clape, altul trage corzile de chitară. E jazz. Din cel electronic. Repertoriul, zice-se, e aspiraţional. Din dreapta vine magistratul. E în rochie neagră, gen robă. Nu e haina de instanţă, însă e un „dress trandy“.
Celelalte versuri curg lent: „Să trăiesc/ Să dăruiesc şi să primesc. Şi tot ce ţi-am spus/ Nu e de ajuns“. Strofa e cântată de Camelia Panaitescu-Alegria la un festival din Arad. Magistratul are şi nume de scenă: Mara. Iar Mara cântă cu Zum - o trupă de profil. Stilul e unul nou: electropopjazz.
Vocea judecătoarei e caldă. La Arad a dovedit că are şi repertoriu internaţional. „Wright time“, suflă în microfon, plimbându-se leneş pe scenă. Într-un interviu, „Mara“ spune că muzica sa este „chill out“ (de liniştire) în variantă instrumentală.
E un amalgam ritmat lent, de chitară, clape şi voce: „Wright time for evrithing...ye, ye...pss, pss“. Aplau
