MĂIESTRIE. Gri gorios Pashalidis confec ţio nează viori-unicat dintr-o singură lipitură, sculptate în butuc de lemn. Sursa: Arhiva personală

Emigrant politic în urma conflictelor dintre fascişti şi comunişti, din 1949, grecul Grigorios Pashalidis a trecut mai întâi prin Bulgaria, apoi a ajuns în satul Ştefăneşti, din judeţul Prahova. Hazardul, sau cel mai probabil soarta, l-a adus în locul în care şi-a făcut cea mai frumoasă familie din câte există: soţia Luminiţa şi cinci copii cu care s-a stabilit definitiv în oraşul Moineşti, din judeţul Bacău.

„Au emigrat numai copii şi femei. Ne-a primit statul bulgar şi ne-a cazat la o casă de copii. Am locuit în colonia respectivă timp de doi ani, după care, în 1951, au venit grecii cu listă şi ne-au întrebat în care ţară socialistă doream să locuim. Mama mea a hotărât să vină în România”. Aşa sună o primă parte din povestea unui refugiat politic care şi-a regăsit liniştea într-o altă lume decât cea în care s-a născut, în Alexandropolis.

Prima vioară, după Revoluţie

Grigorios crede că îndemânarea şi talentul de a sculpta sunt daruri dumnezeieşti. După 1989, a început să lucreze instrumente muzicale greceşti, numite de literatura greacă „chemenge”.

Pentru el, prima vioară a fost o provocare, asta şi pentru că ce-i ieşise până atunci din mână erau bijuterii veritabile, sculptate în detaliu: „Prima vioară am construit-o în anul 1992 , iar pentru a mă documenta pentru dimensiunile ei, am măsurat fiecare detaliu al viorii: gâtul, coaşca şi cele două cutii de rezonanţă. Mi-am făcut singur o machetă din carton, am modelat pe butuc şi am început să sap vioara. Mă miram ce minune poate ieşi din mâna mea”.

Finanţatorul familiei

Pofta de lucru îl ţinea, pe atunci, şi 15 ore pe zi. Nimic nu-l scotea din atelierul lui, nici măcar masa pe care i-o pre