O poveste despre Dobrogea, ţinutul cel mai scăldat de razele soarelui. O poveste despre Dobrogea şi despre o comoară... Un volum emoţionant, lucrat cu un anume romantism, dar cu rigoare ştiinţifică.
Volumul-restituire "Dobrogea - memoria pământului" valorifică una dintre marile comori aflate în tezaurul Muzeului Naţional al Satului "Dimitrie Gusti" - arhiva de fotografii. Dr Paula Popoiu, directorul general al muzeului, a scotocit prin acest tezaur şi a scos la lumină una dintre cele mai frumoase colecţii - cea despre Dobrogea. Fotografiile au fost strânse cu migală în anii '50, în timpul a două campanii de cercetare, la care au participat nume mari ale etnografiei româneşti: Gheorghe Focşa, Georgeta Stoica.
La momentul respectiv, după cum scrie autoarea, dar aşa cum reiese şi din fotografii, s-a urmărit imortalizarea vieţii de zi cu zi a dobrogenilor. Partea de cultură imaterială urmând a fi cercetată ulterior. Dar... asta nu s-a mai întâmplat niciodată, din cauza schimbărilor din societatea românească.
Iată descrierea romantică a ţinutului Dobrogei, care aparţine dr Paula Popoiu: "Dobrogea este regiunea cu cele mai stranii forme şi culori, cu amurguri inegalabile, străjuind de veacuri cetăţile getice, romane, bizantine; un amestec de civilizaţii într-o sinteză unică, în care trăsături culturale şi occidentale convieţuiesc cu cele balcanice şi orientale. Dobrogea este un loc în care religiile se întâlnesc fără a genera conflicte, în care geamia dialoghează firesc cu biserica creştină (ortodoxă, catolică, protestantă, de rit vechi sau nou) sub oblăduirea aceluiaşi Dumnezeu Unic (...). Un loc care rămâne unul dintre cele mai frumoase din lume, cel al Deltei, al Mării, al spaţiilor vaste, cotropite de soare, dar şi al inimaginabilelor păduri de tei şi al viilor încărcate cu rod şi culori ameţitoare".
"Dobrogea
