Cei douăzeci de boxeri care alcătuiesc lotul olimpic au fost duşi de antrenor la spectacolul de balet "Lacul lebedelor". Potrivit psiholoagei lotului, o astfel de experienţă culturală contribuie la şlefuirea inteligenţei. Contrar a ceea ce s-ar putea crede - susţine ea - boxul e înainte de toate un sport al creierului.
Profanilor li se pare că boxerul dă cu pumnii la întâmplare. Cunoscătorii ştiu însă că fiecare pumn trântit adversarului în figură e consecinţa unui calcul rapid făcut de boxer înainte de a da. Nici măcar lui Einstein nu i s-a cerut o asemenea iuţeală a minţii când a elaborat Teoria Relativităţii. Distinsul savant a putut calcula cât a vrut. Nu s-a pus problema că, dacă nu se grăbeşte, îi arde cel din faţă un pumn în mutră de vede stele verzi!
Spectacolul s-a încheiat. Cei douăzeci ies din sală bombănind. Nu îndrăznesc să spună că nu le-a plăcut, deoarece spectacolul a fost gratuit. Pe deasupra, regizoarea e nevasta antrenorului. Când a venit ea personal să-i invite, era atât de mîndră de ce făcuse, punea atâta pasiune în descrierea baletului că, lor, oameni binecrescuţi, li s-a părut nu ştiu cum s-o supere. Primele minute au mai fost cum au mai fost. Balerinele erau subţiri, cu pulpe zvelte, mlădiindu-se plăcut. E drept, nu jucau din buric, dar unele mişcări din şolduri le puteai lua şi altfel decât erau în realitate. Apoi i-a apucat plictiseala. Figurile erau aceleaşi. În plus, balerinele n-aveau sâni. Ce mai încolo şi-ncoace, nişte intelectuale sfrijite! Bine că nu le-au pus să poarte ochelari! S-au mai înviorat doar când au apărut balerinii. Aceştia le prindeau de mijloc, le puneau pe umăr, ba chiar le ţineau funduleţul în palme. Boxerilor nu le-a plăcut măgăria asta. Să pui mâna pe bulanele unei doamne de faţă cu atâta lume. Şi erau gata-gata să năvălească pe scenă şi să le ardă ţârcovnicilor ălora nişte pumni zdrav
