ALTERNATIVĂ. În oraşe care se sufocă, cu mijloace de transport în comun supraaglomerate, tot mai mulţi tineri aleg să se deplaseze altfel: alergând şi sărind peste obstacole.

1 /.

Parkour, tehnica aflată la limita dintre sport şi artă, înseamnă mers în echilibru, alergări, sărituri, escaladări şi căţărări. Scopul disciplinei este de a ajunge rapid în diferite zone, greu accesibile, folosindu-te doar de corpul tău. Majoritatea practicanţilor îl consideră un stil de viaţă, în care se descoperă şi cu ajutorul căruia îşi depăşesc frica. Traseul şi-l alege fiecare practicant în parte, în funcţie de imaginaţie.

Timp câştigat

Alexandru are 24 de ani şi este din Constanţa. Un loc pe care îl preferă pentru antrenament este Parcul Tăbăcăriei. Traseul ales de practicantul de Parkour durează doar 3 minute, în loc de 10, cât îi ia, în mod normal, unei persoane, să-l străbată. Băiatul începe să alerge, iar primul obstacol care i se iveşte în cale este un zid înalt de 1,5 metri, peste care sare uşor, făcând un „Monkey Volt”, adică pune mâinile pe zid, se sprijină şi îşi trece picioarele printre membrele superioare.

Alexandru continuă să alerge şi ajunge în faţa unor scări, mărginite de o parte şi de alta de ziduri, pe care trebuie să le coboare. Sare peste ele, cu un salt lung şi înalt, roll (rostogolire), apoi i se iveşte în cale un gard de sârmă, înalt de vreo doi metri. Traceurul se agaţă cu mâinile de gard, îşi sprijină un picior, împinge cu cel rămas pe sol şi sare gardul.

Continuă să alerge, ajunge la un pod, se urcă pe una dintre balustrade şi merge 5-6 metri, precum o pisică, adică „cat walk”. Băiatul îşi reia alergarea şi sare peste bănci şi garduri mici, fără vreo tehnică specială, până ajunge la destinaţia pe care şi-a ales-o.

RAPID. Escaladarea obstacolelor, stilul de viaţă