Europarlamentara Maria Petre luptă la Bruxelles ca Europa să fie egală pentru toţi membrii ei şi arată că femeia în politică răstoarnă toate prejudecăţile. Sursa: Arhiva personală
EVZ: Nu vă era mai bine ca senator? Aveaţi mai multă expunere. Ce v-a atras la Parlamentul European?
Maria Petre: Nu ştiu dacă îmi era mai bine, dar sigur îmi era mai comod, măcar sub aspectul că zburam mult mai puţin cu avionul. Misiunea mea la Parlamentul European a început în 2005, ca observator. Perioada septembrie 2005-1 ianuarie 2007 a fost una excepţională. La dezbaterea primului raport de ţară au fost foarte multe intervenţii critice ale deputaţilor europeni, inclusiv PPE-DE, la adresa României. La ultimul, foarte puţine. Cam ăsta a fost rolul nostru şi, în plus, am învăţat multe despre procedurile Parlamentului European.
Cum arată o săptămână de europarlamentar, zi de zi?
În general, plec luni cu primul avion spre Bruxelles şi revin joi noaptea, când plec direct acasă, la Slobozia. Agenda este diferită în fiecare săptămână. Pro gramul este altul decât cel din Parla men tul naţional: sunt săptămâni de comisii, săptămâni de grupuri politice şi săptămâni de plen la Strasbourg. Din când în când se organizează şi o mini sesiune plenară la Bruxelles. Am în fiecare zi program dens, cam de la 9.00-9.30, până cel mai devreme la 19.00. La Strasbourg, programul durează până la ora 24.00. Se întâmplă, de multe ori, să vorbeşti în plen la ora 22.00 sau 23.00.
Un discurs de cinci minute
Diferă şedinţele?
Diferenţa majoră este că există proceduri, responsabil de fiecare procedură şi că toate se aplică. Toate şedinţele încep şi se termină la ora programată. Tot ce faci într-o zi are finalitate. Vorbim foarte scurt, concis, unul sau două minute. Cel mult cinci minute când eşti raportor. Dacă depăşim, ni se taie microfonul.
@