Cu gândul la interesele României. Astfel au caracterizat academicienii Mircea Maliţa şi istoricul Florin Constantiniu cele două volume lansate recent la Ministerul Afacerilor Externe în cadrul programului "Cartea lunii": "Geopolitica" de Silviu Neguţ şi "Enciclopedia statelor lumii", autori: Horia C. Matei, Silviu Neguţ şi Ion Nicolae.
Două cărţi care oferă cititorului, nu neapărat şi specialist în materie, idei şi informaţii de care va avea din ce în ce mai multă nevoie spre a înţelege mai bine lumea în care trăim. Metamorfozele geopoliticii. Ciudată metamorfoză a cunoscut geopolitica! Adică ştiinţa care a reuşit să se plaseze în situaţia "de a aplica perspectiva geografică în mai buna înţelegere a problemelor politice contemporane internaţionale" (Geoffrey Parker). Disciplină despre care Silviu Neguţ a scris o carte remarcabilă, de substanţă: "Geopolitica. Universul puterii" (Meteor press 2008), în care reia, dezvoltă şi valorifică materia unei lucrări a sa apărută în 2005. Dobândind un sens terminologic, graţie suedezului Rudolf Kjellen, geopolitica a apărut "ca o necesitate logică, pentru a depăşi limitele în care universitarii cantonaseră Geografia". Pe parcurs, această disciplină, din start controversată, şi-a datorat ascensiunea unor personalităţi "cu viziuni profetice" (zice Silviu Neguţ), precum americanul Alfred Mahan şi britanicul Halford Mackinder.
MOTIVE. Dar supralicitarea interesului politicienilor pentru puterile miraculoase ale geopoliticii îi va fi acesteia, pentru multă vreme, fatală. Mă refer la împrejurarea că lucrurile şcolii geopolitice a germanului Karl Haushofer au fost folosite, cu sau fără voia cercetătorilor, ca puncte de referinţă ale politicii expansioniste ale lui Hitler. De aici şi unul dintre motivele pentru care ortodocşii marxismului postbelic au anatemizat geopolitica, etichetând-o în
