Umberto Eco a reusit sa formuleze in cateva fraze definitia ipocriziei amestecata cu spuma de isterie, ca intr-un veritabil cappucino cu esenta discriminatorie. De departe cea mai lucida analiza a situatiei in care au ajuns romanii din Peninsula, editorialul lui Eco are ceva din ironia fascinanta cu care isi inzestreaza deseori personajele. Mai jos, traducerea editorialului, asa cum a aparut ea pe cotidianul.ro.
“Franzonescu Cogne, soţii Iarbă Olindu şi Roza, Sindoara şi Calvuli. Au urmat Badalamentu, Provenzanul, Liggiu. Ei au distrus imaginea unei ţări de oameni oneşti.” Aşa îşi începe comentariul renumitul semiotician, românizând numele unor celebri infractori italieni.
Eco reaminteşte că, potrivit datelor oficiale ale Ministerului de Interne, 60,9% dintre violuri sunt comise de italieni. “Sociologii ştiau deja că majoritatea violurilor au loc în familie, drept pentru care bine au făcut Berlusconi, Casini şi Fini că au divorţat, pentru a evita astfel de situaţii tragice”, notează ironic Umberto Eco, adăugând că e la modă să îi acuzi pe români de violuri, deşi, conform aceloraşi statistici, cetăţenii de origine română au comis doar 7,8% din violuri, iar marocanii 6,3%.
Şi lucrurile nu se opresc aici.
“Ar fi oportun să amintim de nefasta implicare a românilor, imediat după război, în masacrul de la Villarbasse. Din fericire atunci se aplica pedeapsa capitală şi aşa au fost împuşcaţi Barberu, Johann Puleu, Johann de Igntolui şi Franzisku Sapuritulu” (aluzie la masacrul din localitatea Villarbasse, din 1947, când Giovanni D’ Ignoti, Giovanni Puleo şi Francesco La Barbero au fost executaţi prin împuşcare după ce au torturat şi ucis cu sânge rece 10 oameni). Români erau cu siguranţă şi Leonarda Cianciullui (Leonarda Cianciulli Pansardi este un ucigaş italian în serie) şi Rina Fort (aluzie la Caterina Fort, care i-a ucis pe copiii şi pe soţia am
