Steaua a fost ieri doar o umbră redusă la tăcere de echipa lui Răzvan Lucescu, care rămîne invincibilă acasă în disputele cu "granzii" campionatului

Decor hibernal. Doar două grade, zăpadă pe marginea terenului, spre peluze. Tribunele, departe de a fi pline. Cam linişte. Noroc că se anunţa un meci încins. Avuseseră grijă de asta, în neaoşul stil românesc, conducătorii. Fotbal tare doar la declaraţii.

Spectacol cu pipeta

Începe meciul. Braşovul, la timonă, dă senzaţia că domină mijlocul. Steaua stă la pîndă, cu Tiago în rol de curea de legătură între apărare şi linia din faţă. Roş-albaştrii nu prea au loc şi timp să construiască, aruncă totul pe Kapetanos, pe post de pivot, mereu cu spatele la poartă. "Stegarii" dezmorţesc primii tribunele, dar "capul" lui Abrudan (16) nu e nici de încălzire pentru Zapata. Băieţii lui Lucescu nu renunţă. Munteanu (24) îl pune iar la încercare pe Zapata cu o bombă din lovitură liberă. Steaua nu mai inspiră respect. Pare că joacă rolul echipei mici, care încearcă doar să ciupească. Abia după o jumătate de ceas, Tiago trimite prima minge spre poartă, un semiluft de tot rîsul! E doar luptă, faze de fotbal cu pipeta. Din tribune se aude "vox populi". Oamenii sînt iritaţi: "Băi, Lucescule, ce dracu' jucăm? Fotbal de ţară?". Pauză. Nimic la nimic.

Steaua a respirat. Puţin

Între reprize, printre spectatorii zgribuliţi se pun pariuri. Cei mai mulţi merg pe 0-0, specialitatea casei la Braşov. Steaua pare să fi ieşit însă mai decisă de la cabine. Lăcă, exilat în tribune, renunţă la Szekely, un dezertor pînă atunci, şi îl bagă pe Dayro Moreno. Apoi îl aruncă în luptă pe Lovin, iar mijlocul Stelei dă semne că s-ar putea să iasă şi ceva fotbal. Braşovul se ariceşte în propria treime, aşteptînd o contră norocoasă.

Ucişi din fază fixă

Dayro dansează puţin, dar ineficient, Lovin