Săptămâna trecută, trustul Intact a anunțat prin mai multe canale deschiderea Școlii de televiziune a lui Vlad Ionescu.
Din câte am înțeles, cursurile vor începe pe 30 martie și vor fi ținute de oameni cu experiență în domeniu. Se vehiculează deja câteva nume: Coralia Meteleanu, Claudia Dima, Ferenc Vasas, Alessandra Stoicescu, Teo Trandafir. Se dau, de asemenea, câteva direcții de instruire: jurnalism de televiziune, dicție, divertisment, prezență scenică. Totul e prezentat în culori pastelate, cu surâsuri estetice și emoție anticipativă. Dar ia să vedem, nu lipsește nimeni? Ba da. A fost omisă vreo materie? Vezi bine. Nu se suflă o vorbă despre limba română și despre omul care va veghea la folosirea ei cuviincioasă.
Vlad Ionescu e unul dintre oamenii în ale cărui bune intenții cred. L-am privit dintotdeauna ca pe un om onest, preocupat să-și facă bine meseria. Tocmai de aceea îl sâcâi cu aceste rânduri. Deși o școală de televiziune e altceva decât o facultate umanistă, ea trebuie să aibă ore de română. Nu se poate altfel. Îl invit pe Vlad Ionescu să citească întrebările puse pe site-ul „Jurnalului național” de câțiva aspiranți la statutul de jurnalist / vedetă TV. Dacă n-are timp, îi pun eu la dispoziție câteva formulări: „Ce ar trebuii să fac?”, „Maș bucura daca ma-ți putea îndruma”, „O altă alternativă”, „Nu dispun de bani, deși știu că se merită”. E vorba de oameni care doresc să-și câștige existența în câmpul discursului public.
Dacă mi se va spune că va exista o triere a candidaților și că vor fi admise doar cristalele filologice, îmi voi îngădui să râd amar. Presupun că și actualii jurnaliști de televiziune au făcut obiectul unei selecționări meticuloase. În acest caz, cum e posibil ca atâția dintre ei să spună nepedepsit „doișpe minute” sau „doișpe puncte”? Cum e posibil ca epidemia de accentită să-i cuprindă pe toți prez
