La clubul sărac nici arbitrii nu trag. Aceasta ar fi varianta recondiţionată a unui vechi proverb pentru ca el să reprezinte fidel realitatea din fotbal.

Rapidul s-a chinuit mult în meciul cu Farul. în final a obţinut victoria. O victorie curată, o victorie care ar fi putut însenina, fie şi vremelnic, atmosfera din Giuleşti. Dar suspinul adânc al rapidiştilor n-a avut partea nici măcar de acel crâmpei minim de repaus.

Perspectiva de a deplasa la Cluj, pentru meciul cu CFR, un lot subţiat rău, în special în apărare, creează îngrijorări apăsătoare. Nu mă refer la refuzul lui Andrade de a face deplasarea în situaţia în care nu i se va rezolva problema locuinţei. Situaţia lui se mai poate încă rezolva pe parcursul acestei săptămâni.

Verdictul definitiv îi vizează pe Marius Constantin, Maftei şi Fernandes, jucători puşi definitiv pe tuşă prin sancţiunile disciplinare dictate de arbitrul Robert Dumitru. Conducătorii Rapidului susţin că fluieraşul ar fi tras la ţintă fixă, că ar fi fost îngălbeniţi cu rea intenţie tocmai acei jucători aflaţi în pragul suspendării, că scopul lui Robert Dumitru ar fi fost acela de a pune astfel aşternutul unei victorii facile a clujenilor. Deşi nu pot fi invocate probe irefutabile în susţinerea acestei acuzaţii, suspiciunea capătă greutate în legătură directă cu alte bizarerii care au pigmentat prima etapă a returului şi trecutul mai îndepărtat.

Suspiciunile giuleştenilor, oricât de logic ar fi ele articulate, tot suspiciuni rămân. La Mediaş însă nu s-a mai lucrat cu jumătăţi de măsură. Părerile au căpătat consistenţa certitudinilor. Tiberiu Lajos a comis-o pe faţă şi fără menajamente. Robert Dumitru l-a eliminat pe Marius Constantin în drumul spre vestiare deoarece jucătorul l-ar fi ameninţat cu moartea pe arbitrul braşovean. Tiberiu Lajos, în schimb, cu mult mai curajos decât Robert