Anca Parghel ESTE... Chiar dacă femeia cu glas divin a tăcut. Definitiv. Dar noi, cei atinşi de forţa şi energia ei cu totul speciale, avem viaţa mai bună, mai frumoasă datorită ei.
Din secunda în care îşi făcea apariţia pe scenă, Anca te amuza cu fel de fel de păţanii istorisite cu mult haz şi vocea ei de excepţie şi interpretarea inedită te ungeau la suflet. Iar atunci când cânta împreună cu băieţii ei, Ciprian şi Tudor, era imposibil să nu o îndrăgeşti pe loc. Anca Parghel credea în întâlniri cu oameni speciali. Credea din răsputeri în menirea pe care fiecare dintre noi o avem pe pământ, conştientiza importanţa celor din jurul ei şi căuta înţelesuri întâlnirilor cu acei oameni speciali. Anca Parghel s-a născut la Câmpulung Moldovenesc, la 16 septembrie 1957. Concepea lumea ca un tot, compus din părticele care se îmbină, echilibrul lumii depinzând de fiecare părticică. Acest crez în unitatea universului se traducea la ea prin respect şi dragoste pentru orice formă de viaţă... Nu s-a mulţumit niciodată cu rutina, îi era cel mai mare duşman. Viaţa modestă dusă în casa părinţilor de la Câmpulung Moldovenesc a învăţat-o să lupte cu valurile vieţii. Cu toate acestea, pentru Anca Parghel copilăria a rămas una dintre cele mai minunate bucăţi de destin, cu cele mai dulci amintiri.
PARADISUL. Bucovina a fost Paradisul ei. Acolo a avut parte de mari profesori, dascăli adevăraţi, de o educaţie solidă în şcoală, dar şi în familie, chiar dacă a avut o copilărie mai tristă şi a fost un copil maturizat înainte de vreme. Cu tatăl ei a avut o relaţie ieşită din comun, iar de la mama ei a moştenit vocea superbă, cristalină. Anca Parghel o asculta mereu pe mama ei cântând romanţe. Tot de la ea i-a moştenit şi firea, iubitoare de viaţă. A fost un copil bun, cuminte, a primit credinţa în suflet de mică şi la biserică mergea şi cânta în cor şi simţea că s
