- Diverse - nr. 271 / 9 Martie, 2009 Anul 1848 a insemnat, pentru mai multe popoare europene, steaua comuna calauzitoare. De aceea, Petõfi Sándor, erou al lui 15 Martie si poetul reprezentativ al maghiarilor din toate timpurile, a scris urmatoarele: "1848, tu, stea, tu, Luceafarul de dimineata al popoarelor!" Fiecare maghiar, indiferent unde traieste, pastreaza in suflet ziua de 15 Martie, ca suprema sarbatoare nationala. Pentru noi, maghiarii si romanii, in ciuda infrangerii Revolutiei si a durerilor pricinuite de unii altora, tot ce s-a intamplat, din primavara lui 1848 si pana in august 1849, la Budapesta si la Bucuresti, in Moldova, in Tara Romaneasca si in Ardeal, are valoarea unei lectii de istorie, cuprinzand un sir intreg de invataminte pe care nu le vom putea uita niciodata, fie ca apartinem poporului lui Petõfi Sándor, fie celui al lui Balcescu. Istoricii nationalisti din trecut au negat faptul istoric ca izbucnirea, la Budapesta, la 15 martie 1848, a revolutiei din Ungaria si revendicarile poporului maghiar, formulate in 12 puncte (printre ele _ desfiintarea iobagiei si egalitatea in drepturi pentru toti cetatenii, fara deosebire de nationalitate si religie), au fost salutate cu entuziasm de romani. Iata o plida bine cunoscuta indeobste: tinerii juristi romani, maghiari si sasi, de la "Tabla Regeasca" din Targu-Mures, in frunte cu Avram Iancu, au salutat in discursuri emotionante acest eveniment, la 15 martie, in Budapesta. Este, consider, oportun un citat din mesajul lui Avram Iancu, seful maselor romane din Ardeal: "Fratilor maghiari! In aceste doua patrii _ surori, de existenta si viitor, maghiarul nu poate vorbi fara roman, si nici romanul fara maghiar!" Se stie ca, in ciuda acordului de principiu, initial, romanii au ajuns sa se impotriveasca fratilor lor maghiari, pentru ca politica ingusta a vremii, promovata de guvernul maghiar liberal, ii fav