Randurile de mai jos sunt si o prelungire a articolului "Daca FMI, in ce conditii?", ce mi-a fost publicat de ZF, 12 ianuarie, a.c.
Comisarul Joaquin Almunia a declarat recent ca statele din zona euro care se confrunta cu dificultati majore ar putea beneficia de asistenta din partea celorlalte state membre. Afirmatia aceasta poate fi privita in conjunctie cu semne ca Germania ar avea in vedere, chiar daca cu reticenta, un astfel de demers. Fiindca pericolul asupra zonei euro ar putea creste exponential in caz ca un mecanism de solidaritate nu exista . Ma intreb, insa, de ce acest semnal de raspuns colectiv nu este dat si pentru statele ce nu fac parte din zona euro. Las la o parte lipsa de solidaritate dintre noile state membre din UE care, in opinia mea, este un indiciu ca aceeasi abordare, ce a fost atribuita de catre unii dintre oficialii lor omologilor din tari vechi ale UE, a prevalat: tentatia de a adopta politici in spiritul "scapa cine poate", in locul formularii unui raspuns politic ferm, bazat pe solidaritate, pentru combaterea crizei financiare.
Noile state membre au fost, practic, lasate sa se descurce singure in vreme ce Comisia Europeana si celelalte institutii specializate din UE analizeaza cererile de asistenta de la caz la caz. Aceasta abordare nu este neaparat una rea, cu conditia ca asistenta financiara oferita sa fie una corespunzatoare. Dar este vizibil ca baze analitice ale pachetelor adoptate pentru Letonia si Ungaria sunt precare. Reducerea dezechilibrelor mari, nesustenabile, este fundamental o decizie corecta. Dar felul in care se face acest lucru este extrem de important. Spre exemplu, deficitele externe este probabil sa se diminueze, vrand-nevrand, in acest an deoarece influxurile de capital strain se vor diminua in mod dramatic in noile state membre. Aici apare o problema: trebuie ca, in asemenea conditii, un defici
