* peste două mii de copii din Brăila au părinţii plecaţi la muncă în străinătate * numai 250 dintre ei sunt în evidenţa Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului * prezenţa părinţilor este înlocuită adesea de imaginea virtuală de pe Internet
Împinşi de nevoile materiale, mulţi brăileni aleg să plece la muncă în străinatate, sperând că astfel le vor putea oferi copiilor lor tot ce îşi doresc, uitând de multe ori că imaginea virtuală de pe internet sau o fotografie nu le pot ţine locul cât timp stau departe. Părinţii cred uneori că hainele de firmă, telefoanele mobile ori un calculator performant pot înlocui prezenţa lor. Chiar dacă adulţii au grijă de acolo, de departe, ca odraslelor lor să nu le lipsească nimic din punct de vedere material, copiii cu părinţi virtuali se simt abandonaţi.
"Separarea copiilor de unul sau de ambii părinţi plecaţi la muncă în străinătate pe o perioadă prelungită de timp generează trăirea sentimentului de abandon, cu repercusiuni asupra personalităţii. Durata absenţei poate fi asociată cu o serie de probleme, cu neasigurarea unor nevoi ale copilului", arată Simona Cimpoae, director adjunct al Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Brăila. Cristi M., în vârstă de 11 ani, este unul dintre sutele de copii ai căror părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate. Tatăl său a rămas şomer în urma restructurării unităţii unde lucra ca şofer. A reuşit, după mari eforturi şi cheltuieli materiale, să plece în Franţa, unde munceşte pe un şantier de construcţii. La câteva săptămâni după plecarea tatălui, mama a fost nevoită să-l caute pe Cristi cu poliţia, deoarece dispăruse de acasă. L-au găsit după două zile. Spunea că a stat la un prieten. La şcoală a început să aibă rezultate tot mai slabe, iar colegii l-au izolat din cauza agresivităţii verbale. "A devenit un copil închis, nu mai reuşesc să comun
