Testul cardiac de efort este o investigaţie simplă, puţin costisitoare, lipsită de riscuri, dar cu o acurateţe de 85%. Ceea ce înseamnă că poate da rezultate fals pozitive sau poate ignora unele blocaje arteriale. Există însă tehnici care "spun" cu precizie cât de aproape sunt capcanele bolilor de inimă.
Una dintre capcanele aterosclerozei este modul silenţios de manifestare, adică nu dă simptome decât în fazele tardive ale bolii. Atât timp cât blocajul arterial nu este complet, mai ales dacă pacientul duce o viaţă sedentară, este posibil ca el să nu prezinte simptome clinice de angină pectorală, de pildă, sau modificări tipice pe EKG. Frecvent, primul semn de boală coronariană poate fi chiar infarctul miocardic, când este deja prea târziu. De aceea, persoanele expuse unor factori de risc (antecedente familiale de boli coronariene, diabet zaharat, hipercolesterolemie, hipertensiune arterială, fumat, obezitate, stres), precum şi cele care au nişte simptome vagi, atipice, care ar putea sugera o afecţiune coronară, dar fără modificări EKG, au indicaţii pentru un test cardiac de efort (de stres).
În cadrul testului, pe corpul pacientului se fixează electrozi care sunt conectaţi cu un electrocardiograf, iar pe braţ i se pune un tensiometru. Se măsoară tensiunea şi frecvenţa cardiacă şi se face o electrocardiogramă înainte de începerea activităţii. Testul se desfăşoară 20 de minute, pe un covor rulant sau pe o bicicletă medicinală, viteza şi gradul de efort crescând la 2-3 minute. În timpul testului, se urmăresc tensiunea şi frecvenţa cardiacă şi eventualele manifestări clinice, înregistrându-se activitatea electrică a inimii. La 10 minute după încheierea testului se mai face o electrocardiogramă. Dacă apar simptome periculoase – durere toracică, ameţeli, dispnee (respiraţie dificilă) – se opreşte testul. Se studiază aspectu
