„Vreau sa stiti ca nu cred nicio clipa in mentinerea unui aparat birocratic supradimensionat“ – deschizandu-si astfel alocutiunea la sedinta de guvern de sambata, 7 martie, presedintele Traian Basescu intra in contradictie nu numai cu pozitia inflexibila a sindicatelor bugetarilor, ci si cu partenerul de coalitie, PSD, care nici nu s-a mai obosit saptamana trecuta sa-si disimuleze jocul la doua capete. Sindicatelor, insa, seful statului le-a adresat indirect o chemare la realism, iar politicienilor care negociaza cu ele una la fermitate: „Avem obligatia sa gasim formula ca si cetatenii sau structurile societatii civile care reprezinta birocratia romaneasca sa fie convinse ca reforma aparatului de stat trebuie facuta“. Si aceasta pentru ca „este strigator la cer“ ca peste jumatate din cele 300.000 de locuri de munca nou create in ultimii ani sunt in aparatul de stat, ceea ce inseamna ca „pompam bani de la buget in clientela politica“.

Probabil ca abia in zilele urmatoare vor reactiona la aceste declaratii transante si liderii de sindicat, care au ocupat toata saptamana studiourile de televiziune clamandu-si „drepturile“ la sporuri si amenintand cu greve de amploare daca guvernul indrazneste sa le reduca. Dar semnificatia avertismentelor prezidentiale este mai profunda decat o simpla pozitionare intr-o runda de negocieri salariale: ceea ce a spus de fapt Traian Basescu este ca reformele promise de partidele de guvernamant au fost practic abandonate, desi toata lumea fusese de acord initial ca reformarea aparatului de stat este obligatorie. Or, guvernul, desi a anuntat indelung ca va lua masuri „dure“, nu a fost capabil de nicio masura reformatoare, iar la negocierile cu bugetarii a cedat. Mai mult, desi anuntase ferm ca ministrii care nu vor prezenta un plan de reducere cu 20% a cheltuielilor de personal la 1 martie vor avea probleme, premierul Emil Boc a fos