Pavel Coruţ s-a impus ca scriitor după 1991. Anterior, a fost ofiţer de marină, a lucrat în Direcţia de Constraspionaj Militar şi ca agent deplin conspirat în fosta URSS. În august 1991, o dată cu desprinderea Republicii Moldova din Imperiul Roşu, Pavel Coruţ şi-a încheiat cariera de spion, devenind jurnalist şi scriitor.

Jurnalul Naţional: Experienţa de spion vă ajută în redactarea cărţilor?

Pavel Coruţ: Bineînţeles. Anii petrecuţi în serviciile secrete m-au desprins cu verificarea fiecărei informaţii, pentru a fi sigur că nu sunt indus în eroare. În plus, mi-am dezvoltat foarte mult capacitatea de sinteză. Sunt obişnuit să scriu în cuvinte puţine şi simple cele mai stufoase informaţii.

Câte dintre întâmplările trăite ca agent se regăsec în romanele de aventuri pe care le scrieţi?

Mai mult de jumătate. Spre exemplu în “Quinta spartă”, primul roman din seria Octogonul, acţinea este reală. Puţin romanţată, este adevărat, şi presărată cu mult umor, pentru că de asta au nevoie românii, de veselie. De asemenea, “Fulgerul Albastru”, are la bază o poveste reală, arhicunoscută în lumea spionajului românesc. Toate întâmplările din cărţile mele sunt luate din viaţă, se romanţează plus o doză de umor, cu care să vindec românii.

Aţi trăit vreodată blestemul foii albe?

Niciodată. Când eram contraspion am depăşit cu brio toate testele de fantezie la care am fost supus. Pentru că înainte asta era ordinea firească a lucrurilor, erai testat periodic. La unul dintre teste am participat 800 de subiecţi. După prima zi rămăseserăm doar 100, iar după încă o zi mai eram doar eu şi şase psihologi. În plus, eu am şi trăit experienţe neobişnuite aşa că am întotdeauna ceva în vârful pixului. Să vă dau un exemplu: în 92, în Transnistria, împreună cu un alt ziarist român, Ion Ursan, am stat în faţa unui pluton de execuţie. Vă