- Diverse - nr. 272 / 10 Martie, 2009 Abonata fiind de zeci de ani la «Cuvantul liber», mi-a picat in mana anuntul trecerii in lumea celor de dincolo a doamnei profesoare de limba romana MARIA MORARU. Era insa prea tarziu sa-i duc o floare si sa-i multumesc pentru viata ei inchinata scolii! Nu stiu cati dintre fostii elevi au reusit sa o faca fizic, dar sufleteste cred ca foarte multi… As fi vrut sa-i spun Angelicai, singura fiica a doamnei profesoare, ca dansa a fost nu numai mama ei, ci si mama tuturor elevilor ei, si, cel mai important, Mama Limbii Romane. Generatiile care au avut privilegiul sa o aiba profesoara sunt mandre nu numai de ortografia lor, dar si de cultura a carei baza a pus-o profesoara lor de limba romana. Am avut sansa sa fiu eleva dansei din clasa a V-a pana la terminarea liceului. Mi-aduc aminte cu placere si admiratie de metodele ei de a ne corecta, cu eleganta si severitate impletite in mod miraculos: am scris de 100 de ori «nostri» cu un singur «i», pentru ca, intr-o lucrare il scrisesem cu 2 «i» !! Si astazi , dupa 45 de ani de la terminarea liceului, cand vad «nostri» scris gresit, chiar de catre persoane cu pretentii, imi spun: «se vede ca nu au facut limba romana cu doamna Moraru»! Ca dascal, intr-o perioada a vietii mele, am putut aprecia si mai mult ce important este sa lucrezi cu copilul! Conduita ireprosabila a acestei profesoare din vocatie, care nota cu 4 daca nu stiai, dar si cu 10 cand era multumita de cunostintele tale, fara a tine cont niciodata de numele elevului, ii atragea respectul tuturor; lipsa subiectivismului in notare este o calitate foarte importanta pentru orice dascal, elevii fiind foarte sensibili la acest aspect… Pot spune, cu toata convingerea, ca doamna profesoara Maria Moraru si-a pus amprenta pe toti elevii dansei in toti anii cat a predat in scolile Tarnaveniului, dar sunt convinsa ca admiratia no