Criza a scos deja oameni in strada. Deocamdata, in Letonia si Bulgaria. Deocamdata, pentru ca pare in ce priveste criza ca este doar inceputul. In orice caz, sa remarcam ca, judecand cel putin dupa ce se evidentiaza pana in momentul de fata, este vorba nu de tari din lumea a treia, ci de tari din Europa. Si, sa mai remarcam, de tari membre ale UE.
De mirare n-ar trebui sa fie. Asa cum presupuneau analistii realisti, Uniunea Europeana nu se dovedeste o pavaza in sine. Aceasta poate potenta reusitele, daca lucrurile merg bine, dar se pare ca nu poate fi manta de vreme rea. Adica asa cum este vremea in conditiile crizei financiare si economice internationale!
Dar, daca nu ne ferim a discuta pe sleau starile de lucruri, mirare n-ar trebui sa existe pentru ca tarile respective, asemenea altora din Estul Europei care se confrunta cu probleme absolut similare, chiar daca in acestea nu s-a ajuns (inca) la proteste de strada, au facut, in ultimii ani, tocmai in contextul primirii in UE, obiectul unui experiment despre care nu se poate sti daca va fi o reusita pe termen lung, dar care s-a dovedit deja un grav esec pe termen scurt. Un experiment care a lasat complet descoperite tarile respective in fata crizei financiare si economice internationale, intervenita neprogramat si care a incurcat dramatic lucrurile fata de cum fusesera acestea probabil proiectate.
Este vorba de strategia aleasa de nucleul UE pentru extinderea spre Est. Aproape paradoxal, intr-o zona unde instrumentul financiar este mult mai putin dezvoltat si utilizat decat in America, tocmai acesta a fost folosit de catre capitalul vest-european pentru angrenarea in orbita a tarilor din Est. Tarile din Vest nu s-au oferit sa fie piata pentru tarile din Est, ci, dimpotriva, au urmarit sa faca din acestea din urma piata pentru ele. O insertie de economie financiara, prin implantare directa de ba