- Cultural - nr. 272 / 10 Martie, 2009 Asterisc DE CE AM RAMAS IN PROVINCIE? "Provincie literara" a ajuns, la un moment dat, o eticheta pe borcane cu produse expirate sau fara termen de garantie. A ajuns o eticheta spaimoasa, depreciativa, sora cu nonvaloarea sau cu gama minora, fiind tratata, ca atare, privita de sus, cu dispret si compatimire. Ca sa insemni ceva, musai trebuie sa iei calea Capitalei, sa castigi capital, sa-ti faci... imagine. De la Rebreanu la Marin Preda, de la Cosbuc la Ioan Alexandru, scriitori din lumea largului romanesc s-au putut face auziti de-abia dupa ce au ucenicit la moara de scriitori a Capitalei. Dar Blaga a ramas in "provincie", Steinhardt s-a retras la manastire... Exista un mit al Capitalei, un miraj al acesteia, cum exista un stigmat al provinciei. Nici nu poti scrie provincie cu P mare! De ce raman, totusi, unii, in provincie? Un raspuns fulger, fara ezitare e ca nu pot pleca toti in Capitala, nu pot vida provincia de scriitori, si acolo trebuie sa traiasca scriitori, macar ca sa faca diferenta. Diferenta specifica! Unii raman din comoditate, altii de teama, altii de frica, altii din nepasare. Isi asuma riscul de a ramane acasa, de a nu se ingramadi in studiouri de televiziune, ca sa-si dea cu parerea despre orice, ca sa ajunga "vedeta", la concurenta cu Adrian Copilul Minune, sau cu Prigoana, sau cu Vanghelie... Sau cu Elodia, sau Cioaca, sau Ogica, sau, mai nou, cu Nichita... (fireste, nu Stanescu). Dar mai are oare sanse, azi, scriitorul roman daca-si abandoneaza casa in favoarea Capitalei, se mai poate face el auzit pe strada scriitorilor, de atatea ragnete politice, de moderatori si moderatoare, de staruri facute la "apelul de seara"? Nu a ajuns, oare, Capitala, un cimitir al iluziilor de glorie literara? Si autori, recunoscuti mai ieri ca scriitori, de la Emil Hurezeanu la Cristian Tudor Popescu, de la Mi