- Editorial - nr. 272 / 10 Martie, 2009 Vasile Netea _ spunea Ovidiu Papadima _ e un fenomen, in felul lui _ o concretizare a energiei fizice si spirituale a transilvanenilor nostri, caliti de secolele in care au trebuit nu numai sa dainuiasca, ci si sa actioneze pana la inclestarea luptei, pentru a-si pastra fiinta nationala". "Era darz si perseverent, cum e Muresul in defileul sapat in stanca, era si bland, ca apele raului dupa ce scapa din stransoarea muntilor _ scria Valentin Borda _; a purtat in timp semetia culmilor Scaunu, Bistricioru, Pietrosu, cand stau bantuite de vremuieli; a fost ca un cerb bantuit de nelinisti ancestrale; s-a daruit luptei cu fervoarea lui Iancu cel Mare; munca i-a fost sarbatoare traita febril…". "…Vasile Netea va constitui un exemplu de devotament civic si de inalt patriotism, la flacara caruia s-a incalzit de-a lungul vietii _ il caracteriza Ilie Sandru _, continuand traditiile spiritualitatii romanesti din Transilvania, care si-au gasit in personalitatea sa de exceptie si in opera sa robusta si vasta una dintre cele mai pure incorporari". Trei opinii. Trei idei. Trei priviri asupra omului, scriitorului, istoricului. Trei dovezi de iubire a Transilvaniei! Pentru ca preocuparea principala a vietii si a operei lui a fost Transilvania. Dragostea pentru Transilvania se identifica, la Vasile Netea, cu iubirea pentru Mures. Muresul cel cu apa lina. Se identifica cu dragostea pentru mureseni, oamenii acestor locuri, carora le-a inchinat toata daruirea si puterea de munca. De dragul acestui "Mures Superior", ratiunea lui de a fi, cu luciditate si cu virtuozitate intelectuala, istoricul cuprinde trairile lui intr-o sintagma in masura sa spuna totul: "Vatra de cultura romaneasca". A iubit, cu ardoare, zona de sus a Muresului, cu muntii Calimani, cu varful Pietrosu, cu Scaunul Domnului, cu stancile, cu pasarile, cu pastravii, cu cioba