A fost discursul tinut luni de presedintele Traian Basescu in fata Parlamentului unul electoral? Dupa toate aparentele, da.
A acuzat greaua mostenire, a justificat nerespectarea promisiunilor de campanie si necesitatea redimensionarii aparatului de stat, expandat de clientela politica, a acuzat neutilizarea fondurilor europene aflate la dispozitia Romaniei, a aruncat pisica acordului cu FMI, aducator de mare austeritate, in curtea Parlamentului.
A fost un discurs mai degraba de prim-ministru? Evident, dar nimeni nu se indoieste de faptul ca el este adevaratul premier al Romaniei.
A fost o interventie perfect constitutionala. Si utila? Aceasta este intr-adevar o intrebare dificila.
Singura utilitate certa este o dezbatere publica pe tema acordului cu FMI, care pare in acest moment inevitabil. Si cel putin doua sunt lucrurile importante: pe de-o parte dimensiunile austeritatii, pe de alta parte neincrederea Comisiei Europene.
Acordul cu FMI va taia practic cresterea salariilor si a pensiilor, va presupune, probabil, majorari de taxe si impozite, reducerea consumului. Sa nu uitam ca FMI s-a opus cotei unice de impozitare, motiv pentru care in 2005 nu a mai fost incheiat un nou acord.
Controlul respectarii angajamentelor va fi strict si periodic. Este suficient sa ne uitam in jur pentru a intelege asta. Sunt lucruri care trebuie, intr-adevar, intelese si anticipate.
Se poate fara? Pare ca nu. Anatomia crizei este incerta, geografia ei la fel, iar Romania nu-si permite sa fie surprinsa de o eventuala agravare a ei. Acordul cu FMI nu aduce bani multi. Acestia ar putea veni de la Comisia Europeana care a pus la dispozitia statelor membre din est 30 de miliarde de euro, cu o conditie insa. Sa existe acord cu FMI.
Neincrederea europeana
Este cat se poate de clar ca ofic
