- Politic - nr. 272 / 10 Martie, 2009 Dintre motivele pentru care Emil Boc este tot mai des hulit si luat in colti, in ultima vreme, de o anumita parte a presei bucurestene, de comentatori si analisti naimiti, doua ar fi cele esentiale: introducerea atat de necesarei salarizari unice in Romania, a tuturor bugetarilor, si incapatanarea lui, ca de berbec, sa nu faca pasul inapoi si s-o tina pe a lui in privinta eliminarii sporurilor nenumarate pentru anumite categorii de salariati. Lovit din toate partile de catre Miticii damboviteni, numai pentru ca-i ardelean incapatanat, in primul rand, dornic sa faca ordine prin capitala balcanica a Romaniei, candva "Micul Paris", Micul Napoleon ii da inainte. Si bine face! Trebuie ajutat si aplaudat pentru zbaterea lui de a pune piciorul in prag si a face ordine in aceasta tara in care toate au pornit la vale! De acum inainte, salarizarea si doar anumite sporuri vor mai fi, in conformitate cu cresterea performantelor profesionale doar. Dupa eficienta si calitatea muncii! Pentru ca nu-i drept ca aceia care taie frunza la caini sa ia salariu la fel ca ceilalti care trudesc pentru acei bani meritati. Pentru ca nu-i, deloc, firesc, mai ales in starea in care Romania se afla, ca politistul, care a vrut sa se faca si s-a facut politist pentru un salariu, tocmai ca sa apere cetateanul si avutul lui, sa primeasca sporuri, deoarece isi face meseria. Cum nu-i normal ca un judecator sau un procuror, care, de buna-voie, si-au ales aceasta meserie, sa pretinda sporuri pentru a-si face datoria si sa imparta, corect, dreptatea. Sa nu mai vorbim de militarii care au depus un juramant _ sa primeasca si ei sporuri, tocmai pentru "fidelitate" si "confidentialitate"! Ce merite au, oare, cei care lucreaza cu fonduri europene, sa primeasca, drept sporuri, o gramada de bani? Cum s-a ajuns ca unii sa incaseze sporuri pentru o limba straina, cand, prin f