Tolontan a fost cel mai bun la editia speciala de aseara la RTV, a parut singurul interesat sa lamureasca o problema de deontologie stupida creata de simpla intrerupere a unei colaborari. Tineam sa spun asta, inainte de toate. Acum sa trecem la moguli.

Au fost doua interventii antologice, una a lui Patriciu, oarecum fireasca, el fiind ceva mai prezent in spatiul public si avind exercitiul schimbului de opinii. a existat un dialog, omul si-a spus parerile ultraradicale in care nu prea incap protectie sociala, grija pentru drepturi, pentru manifestarea libera in spatiul public. Plus vechea religie a miinii invizibile care regleaza piata si valorile.

Cind a intrat SOV, lumea a amutit. Cartianu si-a pierdut sirul subordonatelor unei fraze infinite. Tolontan a apucat totusi sa spuna la final o concluzie care aducea a critica. Ceilalti au fost galvanizati. Si asta pentru ca Sov are un stil dur si un simt al umorului care ridica fiori reci pe spinare. Eu totusi am ris, mai ales la capcana retorica in care vad ca au cazut mai toti comentatorii evenimentului. A vorbit despre un stat slab care trebuie sa se intareasca. A aruncat o capcana in care au cazut toti, pentru ca lupta intr-o democratie nu se va da niciodata intre moguli, oligarhi sau cum vreti sa le spuneti si STAT, maretul stat roman. Mai ales ca atitia “oameni ai lui Vantu”, aprox 150 dupa cum glumea, sint la conducere.

Daca exista o lupta, aceasta este intre cei slabi, complet nereprezentati – iar printre ei ma autoinclud din simpla credinta ca ar trebui sa traiesc civilizat fara sa am nici o putere publica – si cei puternici. Statul roman a functionat ca o afacere de tip piramidal imposibil de controlat – fonduri uriase intra in proiecte fara speranta. basescu, vantu, patriciu sunt toti in partidul oamenilor puternici, sa-i zicem P.O.P.. Iar emisiunea de aseara a parut un campionat al cinismulu