Mii de copii infectaţi cu HIV în anii ’90 au ajuns acum la vârsta marilor dileme. Ajutaţi de familii, de organizaţii neguvernamentale, dar mai ales de tratamentele moderne, aceşti tineri pot duce astăzi o viaţă normală. Sursa: Anita VizireanuSursa: Anita VizireanuSursa: Anita VizireanuSursa: Anita VizireanuSursa: Anita VizireanuSursa: Anita Vizireanu
1 /.
Infecţia cu HIV a ajuns o boală cronică, nu se mai tratează cu un pumn de medicamente pe zi, ci doar cu trei pastile. Optimişti, mulţi tineri infectaţi vor să-şi întemeieze familii, alţii au deja copii. Chiar dacă sunt mai bine acceptaţi în societate, îşi găsesc cu greu un loc de muncă. Au ajuns acum la maturitate.
Nu mai sunt copiii inconştienţi, protejaţi de cei din jur, ci adulţii care se izbesc de problemele vieţii. Specialiştii care i-au avut în grijă în toţi aceşti ani, psihologul Odette Chirilă, medicul infecţionist Sorin Petrea, Iulian Petre de la UNOPA şi ofiţerul de programe Nicoleta Mănescu, povestesc bucuriile şi neplăcerile prin care trec pacienţii lor.
Virusul nu le mai dă bătăi de cap
Medicii de la Institutul „Matei Balş” discută îngrijoraţi cazul unui tânăr seropozitiv care a luat Xanax, un medicament antidepresiv. O doză prea mare, se pare, iar medicamentele nu au interacţionat tocmai bine cu tratamentul contra HIV, pe care băiatul de 20 de ani îl face.
Mulţi tineri de vârsta lui, infectaţi cu HIV în anii ’90, trec acum prin depresii. Unii trăiesc poveşti de dragoste care se destramă când partenerul seronegativ află diagnosticul lor, alţii îşi doresc copii, dar se văd nevoiţi să renunţe la acest vis, atât timp cât există riscul să aducă pe lume copii bolnavi ca şi ei.
Tratamentele moderne au făcut ca speranţa lor de viaţă să fie la fel ca a unui om sănătos. Virusul nu le mai dă bătăi de cap, s-a cuibărit în organism ş
