Premierul Emil Boc pare a fi intrat intr-un cerc vicios in relatiile cu presa. O fi vorba despre incapacitatea sa de a vorbi scurt si percutant? Trecutul de profesor-avocat il cam face sa se piarda in digresiuni greu de urmarit. O fi vorba de comportamentul de catel de pripas al jurnalistului roman mediu, care il respecta pe politicianul-stapan de gen Nastase si-si descopera barbatia critica pe cei inofensivi, vezi cazurile Boc si Geoana?

Cert este ca Boc are parte de o presa mai proasta decat ar fi cazul dupa actiunile sale propriu-zise. Inteleg ca este omul lui Basescu si merita pedepsit pentru asta, dar valul de dispret si ura e cu totul exagerat. Singura greseala flagranta si binemeritat sanctionata este angajarea nepoatei sale la Guvern. In schimb, actiuni care sunt fundamental corecte intra intr-o moara de tendentiozitate din care ies de nerecunoscut.

De pilda, desfiintarea Cancelariei premierului. Presa a tratat subiectul de parca Boc ar fi desfiintat vreo institutie fundamentala infiintata de Cuza Voda, fara de care propasirea neamului ramanea in pom. De fapt, vorbim de cateva sute de posturi infiintate de Adrian Nastase pentru a dubla pe orizontala ministerele de linie. Ramane de dezbatut daca mai multa coordonare la seful Guvernului inseamna si mai multa eficienta. Personal ma indoiesc, dar unii experti in administratie sustin ca doar un control de sus misca lucrurile in Romania.

Cert este ca un demnitar roman renunta de bunavoie la un mamut birocratic pe care il controla. Sau, daca vreti, e prima oara cand Guvernul Romaniei, in loc sa se umfle, se mai si dezumfla. Sa nu uitam ca avem de trei ori mai multi angajati in administratie decat in 1989. Avem deci un demnitar roman care reduce birocratia si renunta la o bucatica din feuda. Care e scandalul public?

Ca printre cei disponibilizati era si o femeie insarcinata. De