“Tinereţea, cea mai frumoasă amintire”
Cele mai importante lucruri pe care le-a învăţat de-a lungul impresionantei sale cariere sunt seriozitatea, munca şi spiritul de prietenie, de colegialitate sinceră şi adevărată. Plus dorinţa de a fi tot mai bun. Maestrul Ion Besoiu împlineşte astăzi 78 de ani.
Desen de Romeo Răileanu
“Sunt la Sibiu pentru că aici vin să mă încarc sufleteşte. Sunt sibian, ador oraşul ăsta. Mă întorc mereu la glia asta, mă bucur de prietenia celor de aici, de căldura lor sufletească. Sunt aici şi pentru că sunt preşedintele Fundaţiei Sibiul Vechi, asociaţie care îi ajută pe tinerii talentaţi şi mă bucur de aprecierea lor.
Am debutat în actorie din întâmplare. Visam ori să mă fac marinar, ori profesor de literatură, fiindcă iubeam literatura. M-am înscris la Conservatorul din Sibiu pentru că îmi plăcea să scriu poezii. Iubeam poezia, îi iubeam pe Blaga, Arghezi, Goga. Voiam să le citesc frumos fetelor cărora le erau dedicate versurile. Eram elev, când Mircea Mureşan, cu care am rămas foarte bun prieten, a fost luat în armată. El era actor la teatrul din Sibiu, coleg cu fratele meu mai mare, Avram. Se juca piesa «Argilă şi porţelan» şi trebuia să-l înlocuiască cineva. S-au gândit la mine. Le-a plăcut cum am jucat şi mi-au zis: «Rămâi cu noi!». Mi-a spus un profesor foarte mare, care era atunci la Sibiu: «Dacă ai mirosit farmecul acela aparte al scenei, nu ai să mai pleci din teatru». Ceea ce s-a şi întâmplat. Am rămas acolo şi am legat o prietenie nu numai pe plan profesional, dar şi de suflet cu Radu Stanca, care m-a folosit foarte des în spectacolele pe care le punea în scenă. Aşa am jucat vreo 15 ani. A venit Liviu Ciulei să facă decorul unei piese pe care o punea în scenă Radu Stanca şi în care jucam şi eu. Şi m-a poftit atunci pe scena marelui teatru, mi-a propus să joc în filme... M-am
