Suportul acordat de stat instituţiilor de cultură, modest cantitativ chiar şi în ţările dez­vol­tate, este pus tot mai mult sub semnul întrebării în a­ceastă perioadă de recesiune. Pentru a pu­tea supravieţui, conducătorii ins­tituţiilor ar­tis­tice învaţă să caute re­sur­sele necesare în mediul privat. La simpozionul „Managementul artelor“, recent organizat în România de Centrul de Pregătire Profesională în Cultură, a ven

Suportul acordat de stat instituţiilor de cultură, modest cantitativ chiar şi în ţările dez­vol­tate, este pus tot mai mult sub semnul întrebării în a­ceastă perioadă de recesiune. Pentru a pu­tea supravieţui, conducătorii ins­tituţiilor ar­tis­tice învaţă să caute re­sur­sele necesare în mediul privat.

La simpozionul „Managementul artelor“, recent organizat în România de Centrul de Pregătire Profesională în Cultură, a venit, pe cheltuială proprie, Michael M. Kaiser, preşedintele Centrului Kennedy, din SUA, pentru a prezenta modele de succes din experienţa sa pentru finanţarea instituţiilor culturale. Prin intermediul Institutului pentru Managementul Artelor din cadrul Centrului Kennedy, a pregătit peste 4.000 de manageri din Europa, China, Mexic, Pakistan, America de Nord şi Africa. În multe cazuri, rezultatele au fost spectaculoase.

Capital: Este sistemul american de finanţare al culturii un model pentru alte ţări, în această perioadă financiară extrem de dificilă?

Michael Kaiser: Guvernul federal al Statelor Unite finanţează extrem de puţin cultura. Nu este un lucru cu care să ne mândrim, dar ţine de istoria noastră. SUA au fost înfiinţate de puritanii veniţi din Marea Britanie, care considerau că muzica şi dansul sunt un păcat şi nu trebuie investit în ele. Dacă nu s-ar fi făcut investiţii private, am fi rămas fără cultură.

Capital: Cum convingi o companie, într-o perioadă de criză financiară