Pe Stelian Tănase l-am cunoscut chiar în 1989. Aveam doar 14 ani, dar îmi plăcea să ascult ce vorbesc "oamenii mari". Din cauza asta îmi însoţeam părinţii când mergeau la zile de naştere sau pur şi simplu chefuri organizate de diverşi scriitori, cum ar fi Aurel şi Stela Covaci sau Ştefan Agopian.
Pe Tănase, dacă îmi aduc bine aminte, l-am văzut prima oară la Agop. Era un tip în aparenţă boem, cu barbă şi plete. Din ce am tras cu urechea am dedus că avea probleme cu cenzura şi se zbătea să publice un roman, Playback, "necorespunzător politic".
De atunci au trecut douăzeci de ani. Estimp, Tănase a fost şef de ziare, deputat, realizator de televiziune, politolog, a devenit cunoscut. În anul 2001 a reuşit să-şi vadă dosarul de la Securitate. Din asta a rezultat o carte, "Acasă se vorbeşte în şoaptă", publicată în 2002. Am vrut să detaliez unele aspecte publicate acolo şi m-am invitat acasă la domnul Tănase.
Străini şi români
Am ajuns în vilişoara plină de antichităţi în care locuieşte fostul subiect al "băieţilor" şi ne-am pus pe vorbe. Ştiam că atunci când s-a apucat să îi jeneze pe securişti, drept protecţie a luat legătura cu oarece diplomaţi străni. Printre aceştia se afla şi Cohen Storck, ambasadorul Olandei la Bucureşti, al cărui nume îl găsim legat de majoritatea "disidenţilor culturali" de la noi. Demonizat de unii naţionalişti şi stângişti de după 1990, considerat drept spion şi conspirator ocult, dl Storck e considerat un personaj providenţial de cei care i-a ajutat. Iată ce spune domnul Tănase despre el: "Făcusem împreună cu Ioan Buduca şi Dan Arsenie o scrisoare de solidaritate cu scriitorii interzişi. Ne ajutase la strâns semnături şi poeta Magda Cârneci, aveam vreo 25 de adeziuni. Eu o cunoscusem pe Agotha Cuperman, ataşata culturală a SUA, care era urmărită de Securitate. Cohen Storck era un diplom
