Loviţi de probleme financiare şi credite bancare, tot mai mulţi români încep să ia în calcul varianta mutării la ţară şi a deschiderii unei mici afaceri de familie. Sursa: Vlad Stănescu

La peste 30 de ani de la momentul în care Nicolae Ceauşescu iniţia proiectul intitulat „Sistematizarea” şi sute de mii de ţărani erau trimişi forţat la oraşe să pună umărul la „dezvoltarea socială multilaterală” a ţării, o parte a urmaşilor acestora se gândesc să se întoarcă la lucrul pământului, având la doi paşi spectrul ameninţător al crizei economice. Loviţi de lipsuri, împovăraţi de credite bancare ori cu afaceri prăbuşite, unii români de la oraş s-ar putea îndrepta, în perioada care urmează, spre sate.

Cei care se decid deja să investească în afaceri şi gospodării în mediul rural în plină criză financiară par să fie convinşi că asta ar fi o soluţie de supravieţuire. Dovada o fac câţiva tineri români care nu s-au lăsat descurajaţi de tulburările economice anunţate şi au decis să-şi mute viaţa la ţară şi să investească la sat, cu finanţări europene.

Sociologii numesc fenomenul prin care românii s-ar putea în toar ce la sat „retragere la economia de supravieţuire” şi o consi deră una dintre consecinţele di rec te care vor urma creşterii şo majului sau a diminuării salariilor. „Adică să-ţi iei bucăţica ta de pământ şi să încerci să trăieşti din ce produci de pe ea”, detaliază Cătălin Zamfir, directorul Institutului de Cercetare a Calităţii Vieţii.

Acesta vede similitudini în ceea ce s-ar putea petrece în perioada următoare cu ce s-a petrecut în România de tranziţie. „În România au fost două valuri de sărăcie. Primul val a fost între anii 1991-1993. În 1994 a fost o înceată revenire până în 1997. Al doilea val de sărăcie a fost 1997-2000. Asta înseamnă scăderea nu mărului de salariaţi, scăderea salariilor, creş terea şomajului şi aşa