Din instinct, la început, iar mai apoi din comoditate, preferăm să percepem criza economică şi financiară ca pe o catastrofă. Pur şi simplu, ne este mai la îndemână să adulmecăm dezastrul şi să prevestim apocalipsa. Asta ne descarcă nervos, ne face mai deştepţi ş.a.m.d. Un anumit Fear Factor există, într-adevăr, în toată această poveste, iar greutatea şi efectele lui sunt cu mult mai consistente decât ne închipuim. Să ne amintim doar că orice criză începe cu un at

Din instinct, la început, iar mai apoi din comoditate, preferăm să percepem criza economică şi financiară ca pe o catastrofă. Pur şi simplu, ne este mai la îndemână să adulmecăm dezastrul şi să prevestim apocalipsa. Asta ne descarcă nervos, ne face mai deştepţi ş.a.m.d. Un anumit Fear Factor există, într-adevăr, în toată această poveste, iar greutatea şi efectele lui sunt cu mult mai consistente decât ne închipuim. Să ne amintim doar că orice criză începe cu un atac de panică generală; ba mai mult, nici n-ar putea ajunge la proporţiile prescrise de manual fără ca marea masă a actorilor pieţei să-şi modifice radical şi instantaneu comportamentul, ca la naufragiu. În anumite cazuri, cum este acela al românilor, care nu aveau în memorie o asemenea experienţă, Factorul Frică a părut că biruie mai greu, dar teorema a avut o demonstraţie cu atât mai strălucită: întâi ţipătul, abia apoi durerea. La noi, starea de criză a fost iniţial indusă mental, prin bombardamentul informaţional (cuvinte-cheie: declin, cădere, crah, prăbuşire etc.) despre seria de evenimente negre de peste Ocean, apoi şi din Occidentul european. O nelinişte surdă pulsa în timpanele publicului încă din octombrie trecut. În inerţia ei inocentă, piaţa autohtonă n-a reacţionat vizibil, în ciuda ştirilor repetate până la saţietate despre agonia bursei, provocată de replierea capitalului străin. (Cât despre exportatori, care începuseră de