Nu multi isi mai amintesc de Romulus Zaroni. Absolvent de patru clase primare, avea meritul sa fie omul de casa al lui Petru Groza. si iata ca in guvernul de la 6 martie 1945 s-a pomenit ministru al Agriculturii, insarcinat cu infaptuirea reformei agrare. Am vazut personal o scrisoare manuscrisa a lui Zaroni, cel din epoca: scria "ecspropiere". Numirea lui a generat un numar incalculabil de anecdote, majoritatea piperate, care inveseleau tot romanul in acele vremuri sinistre. Dar, mai ales, era o promovare simptomatica. Criteriul numirii ca ministru nu mai era competenta, ci o supunere oarba vointei Partidului Comunist (care, la vremea aceea, corespundea cu vointa Moscovei). Orice activist trebuia sa asculte de ordine fara sa cracneasca, sa fie fara mila. Sistemul a generat o serie impresionanta de astfel de marionete-golem: oameni fara cultura, fara pregatire, bombardati peste noapte ministri, directori generali etc.
Pe langa ascultare, ei aveau avantajul de-a fi complet dependenti de partid: in caz de indisciplina, puteau sa devina usor ceea ce fusesera, adica nimeni! Dar ce a fost semnul unei dictaturi implacabile, "dictatura proletariatului", se regaseste sub forme abia diferite si in situatia actuala, presupus democratica. Guvernul Boc este asaltat de personalitati bizare, care nu au profil de demnitar politic. De exemplu, faimosul domn Costel Iancu, care abia a binevoit sa demisioneze, dupa un scandal de cateva saptamani. Numit in fruntea unei agentii care manevra sume mari (imbunatatiri funciare), omul are mai mult un profil de mafiot. Impotriva lui se aduc acuzatii oribile: santaj, sechestrare, tortura. La declansarea scandalului, si patronul sau moral, "banul" pedelist R. Berceanu, si ceilalti colegi de partid au pretins ca nu stiau nimic despre invinuirile ce i se aduceau proaspatului director. Oare unde erau cand a inceput scandalul? In c
