Teatrul Naţional „I.L. Caragiale“, Bucureşti (Sala Atelier) Un duel după A.P. Cehov Adaptarea şi regia: Alexandru Dabija Scenografia: Liliana Cenean Cu: Gavril Pătru, Diana Dumbravă, Vlad Ivanov, Răzvan Oprea, Marius Rizea, Dan Tudor, Ioan Andrei-Ionescu, Ana Ciontea Un cuplu adulter, în criză după doi ani. Sînt încă tineri, intelectuali (ea l-a citit şi pe Spencer!), emancipaţi, au fugit în Caucaz ca să-şi clădească o viaţă nouă, să muncească pămîntul, să-i educe pe ţărani... N-a mers. Căldura înăbuşitoare, lenea, destinul – toate le-au stat împotrivă. El, Laevski – funcţionar de stat indolent, trîntor cu leafă, jucător şi băutor, mare amator de şuete, de „filozofare“ cu singurul lui prieten, doctorul Samoilenko. Ea, Nadia – un pic fanată deja, bolnăvicioasă, neglijată, a mai călcat şi strîmb, în tîrgul acela prăpădit nu poate vorbi decît cu gospodine cu frica lui Dumnezeu, precum Maria. El n-o mai iubeşte, vrea s-o părăsească şi să se întoarcă în Nord, să se salveze. N-are bani să plece. Îi cere doctorului. Care n-are nici el, dar, pîinea lui Dumnezeu cum e, se împrumută de la entomologul Von Koren, un tip eficient, muncitor, darwinist, pozitivist, convins că principiile ştiinţifice ale evoluţiei speciilor trebuie aplicate strict în viaţa socială. Pentru el, Laevski şi Nadia sînt fiinţe inutile – mai rău, nocive. Din vorbă în vorbă, tensiunea se acumulează, apar jignirile pe faţă, vorbele odată spuse nu se mai pot retrage şi se ajunge la duel. Laevski trage în aer (pistolul pe care îl foloseşte nici nu face zgomot), Von Koren ţinteşte, împuşcătura e asurzitoare, dar glonţul nu-şi atinge ţinta (deşi e foarte aproape; în textul lui Cehov, dar nu în spectacol, „pe partea dreaptă a gîtului şLaevskiţ avea o umflătură mică... Era urma glonţului“.) Momentul este unul cathartic. Laevski şi Nadia se transformă: se căsătoresc, muncesc pe brînci ca să-şi plătească dat