Christopher Moore, Mielul: Evanghelia după Biff, tovarăşul de joacă al lui Iisus, traducere din limba engleză de Iulia Gorzo, Colecţia "Biblioteca Polirom", Editura Polirom, 2008.
Cînd e vorba de omenescul lui Iisus, accentul cade de obicei pe suferinţă, patimi, moarte, sînge, carne sfîrtecată sau pe cine ştie ce mistere grele, tăinuite îndelung şi codificate savant. Christopher Moore, mai satiric de felul său, preferă umanizarea lui Mesia prin umor. Partea pămînteană a lui Iisus constă, de astă dată, în nedumeriri şi nesiguranţe " şi, implicit, în ani buni de "formare" ", dar şi într-o prietenie la cataramă cu acest Biff, congener şi consătean năzbîtios şi fidel, bine aşezat cu picioarele pe pămînt, indiferent de meleaguri. El, simpaticul şi credinciosul Biff, reînviat din poruncă de sus într-un an rotund (pesemne 2000), este pus să scrie propria versiune de Evanghelie, într-o cameră de hotel american, sub supravegherea îngerului resurecţionist (chitit pe pizza, seriale TV siropoase, plus Omul Păianjen). Iar Biff se execută cu acea tandreţe terestră a bunului camarad, producînd un Bildungsroman comic şi nesfîrşit de duios, unde toate cele pe care le ştim " dar şi toate cele imaginate aici, cu o inventivitate de puber zărghit " par însoţite de foşnetul anacronic al unei perechi de blugi făcute steag.
Miza este, bineînţeles, umplerea lacunelor din celelalte Evanghelii: copilăria şi adolescenţa lui Iisus, minunile lui "mici şi discrete", anii de iniţiere chino-budisto-yoghină pe lîngă cei trei magi, revelaţia compasiunii prilejuită de un yeti, pregătirea discursului pentru Predica de pe Munte, relaţia cu Maggie (Maria Magdalena) sau cu Tati (...) " şi tot aşa, după un scenariu plin de adăugiri surprinzătoare.
Biff " un fel de Sancho... Panzer dispus să îndure orice şi să-şi apere prietenul oricînd " îl va însoţi pe Iisus pretutindeni, renunţînd la
