- Economic - nr. 274 / 12 Martie, 2009 Nimeni nu poate nega faptul ca Romania, pe urmele celorlalte state ale lumii, este in criza. Criza in domeniul financiar, in imobiliare, in constructii, in comert, in productie, in servicii, criza peste tot. Si sunt unele voci care afirma ca ceea ce e mai rau nu a venit inca. In evolutia economiei mondiale, perioadele de criza sunt, insa, nu doar inevitabile, ci si necesare. Pentru ca o crestere economica fara sfarsit e imposibil de imaginat. Pana la urma, in tot raul pe care il aduce o criza e si un bine, in masura in care criza atrage dupa sine un anume reglaj al dinamismului economic, o ajustare a avantului necontrolat, un necesar recul in vederea unor progrese viitoare. Starea de criza e, pana la urma, un semnal de alarma pe care organismul economic al unei tari il percepe, cu mai multa sau cu mai redusa intensitate. Importante sunt reactiile, adica masurile pe care tara respectiva le adopta pentru a diminua efectele maladiei. In ceea ce o priveste, Romania e mult mai bine situata, in anumite privinte, decat celelalte state, in fata crizei economice si financiare, in ciuda unor pronosticuri sumbre, dar interesate, pe care agentiile de rating le-au facut la adresa tarii noastre. Expunerile pe "active toxice" ale bancilor romanesti sunt ca si inexistente, iar ponderea exporturilor in economia romaneasca nu e chiar atat de mare incat aceasta sa fie dezechilibrata (precum alte tari, Cehia, de pilda) datorita deteriorarii celorlalte economii europene. Iar imprumutul de la FMI, despre care se discuta acum insistent, e mai degraba, cum spunea presedintele, o "centura de siguranta" decat o necesitate imperioasa. Oricum, fie ca e realmente grava, fie ca, mai degraba, gravitatea e indusa de panica, la romani, criza e o traditie nationala. Fapt dovedit, cu asupra de masura, si de expresia exasperata dintr-un text al lui Caragiale: Cri