Miodrag Belodedici dezvăluie că forţa sîrbilor vine din mentalitatea lor: "Nu-i sperie nimic!". "Trebuie să le opunem acelaşi «arme», să nu ne fie frică", e sfatul fostului internaţional
A fost interzis şi în poze!:o
În decembrie '88, Miodrag Belodedici a fugit în Iugoslavia. Comuniştii au decis: dacă ziarele folosesc poze cu faze de joc în care aparea şi stelistul, chipul şi silueta lui Belodedici erau şterse din cadru!
Nu doar fotbalistic, Miodrag Belodedici e interfaţa perfectă între sîrbi şi români. După Lazăr Sfera, în anii '30-'40, el este singurul jucător de origine plavă care a jucat în "naţionala" României, inclusiv la turnee finale continentale şi mondiale.
- Belo, cum te-ai descrie, sîrb cu inimă de român sau român cu suflet de sîrb?
- Ştii ceva? Eu am fost un fotbalist care a dat bine în minge cu ambele picioare. E clar ce sînt, mă dă de gol numele. Cum se zicea înainte? Sînt cetătean român de origine sîrbă. Am trăit aici, am învăţat fotbalul aici, am jucat în "naţională" aici, dar familia, toţi strămoşii, sînt sîrbi. Ăsta sînt eu.
- Cum era la Socol, în copilărie, jucaţii fotbal sîrbii cu românii?
- Nu, fiindcă acolo erau puţini români. Jucam împreună, nu pe criterii etnice.
"Serbia nu e invincibilă"
- Cînd erai puşti, ţineai cu Iugoslavia?
- Nu mai ştiu. Îmi amintesc că eram fan Steaua şi Steaua Roşie. Dar în sat, normal că sîrbii sărbătoreau victoriile iugoslave. Cîteodată aveau parte şi de surprize.
- Adică?
- În '77, cînd a cîştigat Iugoslavia cu 6-4 pe Ghencea, sîrbii din Socol au ieşit pe străzi, au sărbătorit victoria cu mare tam-tam. A venit şeful miliţiei din sat, i-a amendat, i-a certat că ţineau cu Iugoslalvia. Mai erau şi d-astea. Dar niciodată nu s-a lăsat cu scandal între români şi sîrbi după meciuri.
- E
