Acordul cu FMI este un certificat de incompetenta, a acuzat, de la inaltimea deficitului bugetar lasat in urma, fostul premier Calin Popescu Tariceanu.

Chiar are dreptate, atat doar ca incompetenta despre care vorbeste nu este doar a actualului cabinet, asa cum ar vrea sa acrediteze, ci il include fara scapare.

Este incompetenta imensei majoritati a guvernelor si premierilor care s-au succedat la conducerea acestei tari in ultimii 19 ani.

Din nefericire, Romania s-a dovedit incapabila de autoguvernare eficienta. Reformele economice au fost facute exclusiv la indicatiile si sub presiunea Comisiei Europene, reformele in justitie si lupta anticoruptie la fel, disciplina financiara a fost respectata de frica ochiului sever al FMI, situatia copiilor institutionalizati a fost adusa in limite civilizate doar datorita tenacitatii intransigente a injuratei baronese Nicholson, respectarea drepturilor omului este inca sub lupa Departamentului de Stat al SUA.

Sa ne imaginam ca aceste presiuni n-ar fi existat, ca Romania ar fi fost de capul ei. Ce s-ar fi ales?

Cu o singura exceptie, n-am avut niciun premier cu adevarat competent. Exceptia este Mugur Isarescu, un independent din punct de vedere politic.

Poate tocmai de aceea, intr-un an de mandat a reusit imposibilul adica inversarea cursului descendent de pana atunci. De la el a inceput cresterea economica sanatoasa si tot el a fost singurul prim-ministru care a intocmit o strategie pe termen mediu.

Adrian Nastase a avut apoi minima intelepciune sa nu distruga fundatia bine turnata de Isarescu si, sub presiunea FMI si a aderarii la UE, a mers pe linia corecta trasata de predecesorul sau.

Ar fi fost Isarescu o solutie mai buna pentru sefia guvernului in acest moment? Cu siguranta da, din punct de vedere economic, mai ales la vreme de cr