În întunecimea crizei globale pe care o trăim încă nu se întrevede o rază de lumină. Sunt destui cei ce se întreabă dacă capitalismul va supravieţui în Occident.

Nici nu e de mirare dacă ne gândim că datoriile acumulate în lume ca urmare a răspândirii nebune a aşa-numitelor instrumente financiare creative (pe care cel mai mare capitalist de azi, Warren Buffet, le-a numit "arme de distrugere financiară în masă") însumează 500.000 de miliarde de dolari. Mai citiţi o dată cifra şi, dacă se poate, nu vă îngroziţi! Spre edificare, pentru acoperirea datoriilor SUA ar trebui să-şi aloce integral PIB-ul său de 14.000 de miliarde de dolari timp de 30 de ani. După unele estimări recente industria bancară globală a pierdut mai mulţi bani în actuala criză decât a produs în întreaga sa istorie.

Cum s-a ajuns aici? Este aceeaşi veche istorie - o poveste despre lăcomie fără margini şi iresponsabilă lipsă de control care a generat un tsunami speculativ pe pieţele financiare. Sloganul speculatorilor era "în dezvoltarea pieţelor nimic nu e sfânt".

În urmă cu 20 de ani, economistul francez, liberal, Maurice Allais, premiul Nobel în 1988, ne avertiza: "Economia occidentală stă astăzi pe gigantice piramide de datorii... a căror origine se află în mecanismul actual de credit bancar bazat pe crearea de monedă ex nihilo şi creditarea pe termen lung cu fonduri împrumutate de termen scurt. Este un mecanism fundamentalmente destabilizator" şi că "orice economie de piaţă ridică două chestiuni fundamentale: eficacitatea şi etica. În esenţă, am reuşit să răspundem la prima. Fără nici o îndoială am eşuat în cea de-a doua." Acestui mare vizionar i s-a acordat premiul Nobel după care i s-au închis toate porţile de acces în "societatea bună". Păcat de înţelepciunea lui şi de prostia noastră.

Lipsa oricărei axe morale în dezvoltarea pieţei est