Te cuprinde tristeţea când priveşti terenul viran de la Strada Sfânta Vineri spre Calea Călăraşilor. Pe vremuri o cochetă zonă a Bucureştiului, despre care astăzi se cunosc prea puţine, sau aproape nimic.

Confundată adesea cu Templul Coral, Sinagoga Mare se află pe Strada Vasile Adamachi numărul 11, fostă stradă a Sinagogii, care începea de la întretăierea arterelor Sfânta Vineri, Bărăţiei şi Calea Văcăreşti şi mergea spre Biserica Udricani. Nu este uşor să găseşti această sinagogă, fiind situată într-o zonă unde s-au schimbat atâtea în timpul anilor 1980. Astăzi este ascunsă în spatele unui cvartal de blocuri de zece etaje în formă de U, la fel ca alte câteva lăcaşe de cult din zona Unirii.

După ce faci înconjurul blocului, sinagoga iese în evidenţă cu silueta sa elegantă, recent renovată şi redeschisă publicului. Faţadă principală, dinspre vest, este încadrată de pilaştrii adosaţi. Ferestre mari arcuite în plin cintru, are doar etajul, întrucât la parter acestea lipsesc.

Interiorul cucereşte prin decoraţie, iar graţie amabilităţii domnului arhitect Aristide Streja, poţi afla mai multe detalii despre istoria impunătoarei clădiri. Sinagoga Mare se poate vizita pe îndelete, urcând până sus la balconul etajului al doilea.

LA MIJLOCUL SECOLULUI XIX

Dacă Templul Coral, al sefarzilor, cu formele sale orientale "mauro-persane" a fost construit în 1867, Sinagoga Mare a fost ridicată de "obştea evreilor lehi" aşkenazi, în anul 1846. Se pare că pe acel loc erau iniţial patru mici lăcaşe de cult iudaice ridicate de diferite categorii de meseriaşi, întrucât atunci se obişnuia ca fiecare breaslă să îşi clădească o sinagogă proprie. Întrucât a fost o vreme cel mai mare lăcaş de rugăciuni al evreilor din Bucureşti aşa i-a rămas numele, dealtfel şi strada pe care era situată s-a numit Sinagogii.

T