Filmul lui Oliver Stone, Născuţi asasini (Natural Born Killers, 1994), este ultimul pe lista celor din anii ’90 care tratează efectele societăţii de consum asupra cetăţenilor ei. Intenţionat lăsat la urmă, acesta ocupă o poziţie aparte în raport nu doar cu Fallling Down, American Beauty, dar chiar şi cu Pulp Fiction (Quentin Tarantino este unul dintre autorii scenariului filmului lui Stone). Societatea de consum nu este văzută în ansamblul ei, ci printr-un unghi important, dar unilateral: cel al mass-mediei. Se poate vorbi de consum, dar de unul la nivel imagistic: avem de-a face, mai curînd, cu o societate a imaginii, care primeşte şi produce imagini. Cei doi eroi criminali ai filmului – Mickey şi Mallory Knox, interpretaţi de Woody Harrelson şi de Juliette Lewis – reprezintă varianta extremă pe care societatea media o poate oferi consumatorilor ei: violenţă maximă şi amoralitate asemenea. Mickey şi Mallory, protagoniştii filmului, ar putea fi încadraţi, la o primă şi superficială vedere, în seria eroilor gen Bonnie şi Clyde sau Thelma şi Louise. De fapt, sînt departe de ei: nici măcar aparenţele nu justifică o paralelă. Toate cele trei cupluri ajung outlaws, jefuiesc şi omoară. Dar dacă Bonnie şi Clyde o fac pentru a-şi depăşi condiţia lipsită de perspectivă, dintr-un soi de teribilism adolescentin (chiar dacă acesta scoate la iveală şi tendinţe criminale), iar Thelma şi Louise îşi păstrează inocenţa acţionînd în legitimă apărare, Mickey şi Mallory Knox sînt, pur şi simplu, criminali cu sînge rece. Desigur, există circumstanţe atenuante: o copilărie nefericită, cînd cei doi au fost victimele abuzurilor părinţilor. Mickey interpretează orice scenă în cheia flash-urilor din copilăria sa, marcată de ameninţări, scandaluri, violenţe. Cadrele alb-negru şi mult mai dinamice, cu treceri ameţitoare de la o imagine la alta (pe care Stone obişnuieşte să le alterneze