Ştiinţa ne-a liniştit după meciul cu Bistriţa, pe care nici un suporter nu concepea, înaintea desfăşurării acestuia, ca trupa lui Napoli să nu şi-l adjudece. Ba chiar în timpul meciului au fost mulţi care s-au gândit că s-ar putea să facem blat, pentru că jocul din tur a părut mai mult decât suspect. Dar, la final, toţi am luat o palmă, Universitatea ieşind pierzătoare de pe teren. A ieşit înfrântă pentru că nu există altă variantă decât victoria. Asta, dacă ne dorim cu adevărat să ajungem în Europa, deoarece, dacă nu ai pretenţia să te impui în faţa Bistriţei, care nu mai sperie pe nimeni în Liga 1, atunci nu prea ai ce căuta cu astfel de idealuri. Echipa, în afară de câţiva jucători, nu s-a mişcat rău, dar până la urmă degeaba ai cel mai bun joc de recuperare, degeaba nu iei gol, degeaba ai cei mai buni pasatori, dacă atacul este „petardă“. Iar la meciul cu Bistriţa cuplul de aur Dina-Costea a făcut furori doar la capitolul înfumurare şi pretenţii de mari atacanţi, cum probabil se şi cred cei doi. Despre Dina mi-am mai exprimat părerea. Este cel mai prost atacant din istorie, pentru el fotbalul fiind o nebuloasă. S-a tot vorbit că o să explodeze, că o să ne terorizeze, că o să devină golgheterul returului, dar s-a dovedit, pentru a nu ştiu câta oară, că nu este decât un mare fâs care joacă, şi asta devine din ce în ce mai clar, doar pentru că insistă Mititelu. Altfel, acesta nu ar avea ce căuta la orice echipă din Liga 1, pentru că este o nonvaloare, un element distructiv în echipă şi un leneş de primă clasă. Nu ştiu cum ne-am putut dispensa de Tănasă, care oricum a avut mult mai puţine ieşiri în decor decât Njock, şi să mergem în continuare pe mâna „leprei“ de Dina. Şi, pentru că prostia este clar molipsitoare, se pare că şi Costea s-a îmbolnăvit şi are acum impresii de fotba-list cu cel puţin un Balon de Aur în palmares. Nu numai că Florin Costea nu prea mai mi