Intre 2007 si 2013, Romania poate obtine din bugetul comunitar 4,5 miliarde euro pentru transport, sub rezerva unei cofinantari de aproape 1,2 miliarde euro. Dar bolile cronice ale Ministerului – lipsa unor prioritati clare, interesele conflictuale, planificarea deficitara si costurile enorme in lipsa unui audit eficient – blocheaza inclusiv aceasta necesara gura de oxigen.
In primii doi ani de la aderare, Romania a avut la dispozitie 693 milioane euro, bani care ar fi putut fi solicitati de Ministerul Transporturilor pentru a fi folositi in 2009, 2010 si 2011. Din aceasta suma, oficialii din Transporturi au intocmit numai 16 proiecte pentru mai putin de o treime din bani, dintre care 10 au fost respinse. Cele sase care au primit unda verde de la Bruxelles acopera numai un procent din cele aproape 700 milioane euro. Iar toate cele patru proiecte pentru care au inceput platile se refera numai la aspecte tehnice si organizatorice, nefiind nimic specificat la capitolul constructie propriu-zisa de autostrazi sau drumuri.
Principalul beneficiar al fondurilor europene in Transporturi este Compania Nationala de Autostrazi si Drumuri Nationale din Romania. Alaturi de CFR, CNADNR este principala responsabila de conectarea Romaniei la principalele rute de transport ale Europei. Dar compania este atat de prost organizata si este atat de prinsa in capcana contractelor paguboase semnate deja de-a lungul anilor de sefii Transporturilor, incat chiar si cele mai inteligente schimbari risca sa duca intr-o prima faza la hemoragii suplimentare in cheltuirea banului public. O eventuala reziliere a contractelor inseamna plata de penalizari.
Romania a facut planuri si a semnat contracte pentru doua mari autostrazi, desi nu are bani suficienti pentru nici una. Lucrarile la Autostrada Transilvania, aflata sub contractul Bechtel, pe tronsonul Brasov-Bors, inai
