Abe Lincoln a acceptat un război civil din disperarea de a nu putea convinge Sudul să elibereze sclavii de culoare. Prin urmare, Lincoln – comemorat în 2009, la bicentenar – este un erou al acestei minorităţi, alături de Kennedy şi de Martin Luther King. Ţinuţi secole de-a rîndul în sclavie, astăzi, afro-americanii sînt încă victime ale efectelor secundare ale acestei plăgi: sărăcia, lipsa de studii, marginalizarea socială. Cartierele de negri, suprapopulate, au aspect de ghetou, cu şomeri şi cu violenţe la tot pasul, încurajate de o poliţie (albă) indiferentă. Stereotipuri! O combinaţie de teme hollywoodiene şi de teme de doctorat. Preluate şi întreţinute pe toate meridianele. De neoliberali şi de neoconservatori. După caz. Bolnavi de linişte Am avut ocazia să locuiesc de două ori, pe perioade lungi, în două state americane diferite, în cartiere în care populaţia de culoare era majoritară sau, cel puţin, foarte bine reprezentată. Sînt un tip comod, dispus să plătesc în plus la chirie (sau la bancă) pentru a nu fi nevoit să mă arunc zilnic în vîrtejul de pe autostrăzi – mă fascinează proximitatea oraşelor mari, dar nu şi ieşirea din ele, la 3:55 p.m. Sînt la fel de generos cînd e vorba de liniştea mea. Liniştea de dincolo de pereţii apartamentului, cea din scara blocului sau din curtea cu grătare din spatele casei, cea din parcare sau de pe malul heleşteului de peste drum. Linişte! Nu-mi plac nici mirosurile de mîncăruri exotice plecate aiurea prin cartier pe geamuri uitate deschise: nu vreau să simt curry în nări, cînd mestec în ceaiul de tei, şi nici scorţişoară muiată în lapte, cînd beau Pinot Noir – deşi, poate pierd aici pagini gata scrise pentru un viitor (la fel de exotic) roman. Ducă-se! Nu mă distrează răcnetele copiilor, care mă fac să citesc de trei ori aceeaşi pagină din Luminiţa mon amour, şi nu ţin să am cu cei mai mulţi dintre vecinii m