- Diverse - nr. 274 / 12 Martie, 2009 Lozinca "Prin noi insine!" a fost cea sub care, dupa ce generatia Marii Uniri a facut o Tara, in perioada interbelica Partidul Liberal a facut din Romania o tara prospera. Regatul roman devenise o tara de imigratie, iar pentru multi alogeni a ajunge sa traiasca in "micul Paris" echivala cu visul romanului de astazi de a trai in "marele Paris". A fost o generatie care si-a afirmat patriotismul si in vorbe, dar mai ales in fapte. Inchizand ochii, chemati fiind sa se adauge stramosilor, batranii acelor timpuri puteau sa rosteasca cu liniste, cu multumire si cu indreptatita mandrie, pe langa Tatal Nostru, si cuvintele "Viitor de aur tara noastra are!". A navalit apoi mai rau decat o ciuma peste asta oropsita tara cancerul stalinist, bolsevizarea care a sfartecat si a fracturat coloana vertebrala romanismului. Iar atunci, sub lozinca "Noi insine!" (e drept, clamata mai mult de nevoie!) am inceput sa-i facem "daruri" cu nemiluita "fratelui mai mare" tintat cu rosu-n frunte si negru-n ceriul gurii. Iar la devalizarea economiei romanesti au dat cu sarg o mana de ajutor cozile noastre de topor, politrucii de atunci si bunicii si parintii plevei politice de acum, care ne invatau ca asa este frumos si altruist si internationalist: noi insine sa ne sacrificam nu numai petrolul, padurile, granele, dar si idealurile cele mai scumpe pe altarul victoriei socialismului pe intregul mapamond. Dupa cinci decenii de indobitocire ideologica, intr-un primavaratic decembrie 1989, ne-am trezit in plina democratie, desi o tara intreaga habar n-avea ce e aia democratie. Nu este, asadar, de mirare ca reconstituirea unei societati civile a inceput sa semene cu reconstituirea unui animal preistoric plecand de la cateva oscioare. De ce sa ne miram atunci ca o lozinca idioata, indreptata in principal impotriva celor care nu se hranisera cu salam de soia si