Nu sunt renumiţi pentru munca pe care o fac şi nici pentru traiul pe care îl duc. Chipul lor nu-ţi rămâne în minte dacă îl vezi o singură dată. Vorbele lor nu ţi se întipăresc în memorie ca fiind cele mai înţelepte. La oamenii aceştia, un lucru însă te surprinde şi nu-ţi dă pace până nu dezlegi misterul: cum de-i cheamă pe toţi Cârstov, iar satul în care locuiesc se numeşte Cârstovani?
Credit: Bogdan Iuraşcu/JURNALUL NAŢIONAL
Nu-i deosebeşti după cum îi cheamă. Cârstov. Un nume venit cine ştie de unde. Parcă de nicăieri. I-a adunat însă printr-o mână nevăzută pe toţi, într-o vâlcea noroioasă. I-a legat strâns între ei, prin căsătorii şi botezuri. Unii spun că un anumit Cârstov ar fi bătut cale lungă până la domnitorul Alexandru Ioan Cuza, cu o piele de bour pe care erau trecute titluri de proprietate asupra terenurilor şi păşurilor, şi astfel ar fi devenit stăpân. Alţii nici nu se întreabă. Consideră că aşa a orânduit Dumnezeu. Apoi, ca să nu fie nici un dubiu că în inima troienelor de pământ stau Cârstovenii, au dat numele lor şi satului. Cârstovani. O familie despre care nu ştii de unde începe şi unde se termină. În case dărăpănate, cu ciment ori pământ pe jos, şi-au născut copiii, le-au pus nume sfinţite cu aghiasmă şi şi-au dus traiul cu mămăligă, pâine făcută în casă, pe vatră, şi-au legănat pruncii pe picioare, în lipsa cărucioarelor, i-au dat târziu la şcoală, sărind de cele mai multe ori peste grădiniţă, din cauza drumului lung, de 4 kilometri (care desparte cătunul de centrul comunei Pleşoi, de care aparţin), pe timp friguros, aproape imposibil de străbătut.
NUMĂRUL CÂRSTOVENILOR SPOREŞTE
Anişoara are 23 de ani. Îşi mângâie copila de numai 1 an jumătate pe creştetul buclat. S-a măritat la 18 ani şi deja are trei copii, iar cel de-al patrulea stă să apară. Pe fetiţa cea mare, de 5 ani, a lăsat-o în v