V-a scârbit Tiberiu Lajos? V-a enervat Sorin Corpodean? V-au lăsat cu gura căscată declaraţiile agramat-belicoase ale lui Vasile Turcu şi Cristian Borcea? Şi pe mine, dar lucrurile sunt mult mai grave.

Arhitectura falsului nu se opreşte la două meciuri dintr-o etapă de fotbal, la doi arbitri incorecţi şi la doi conducători care se călăuzesc după principiul „hoţul strigă hoţii”. Există şi alte sporturi cu ierarhii măsluite, rezultate dubioase şi arbitraje fraudulente. Dacă doriţi un exemplu şi nu ştiţi de unde să-l luaţi, vi-l livrez cu mâhnire şi dezgust: partida de volei feminin Rapid - CSM Lugoj, jucată sâmbătă, 7 martie, în Sala Giuleşti. Arbitrajul a fost asigurat de L. Năstase şi F. Dimachi, iar observatorul meciului s-a numit V. Manole. În tribune s-au găsit mai mulţi stewarzi decât spectatori, printre aceştia din urmă numărându-se patru cercopiteci guturali, din gurile cărora au ţâşnit zgomote şi îndemnuri de care n-aş fi putut bănui niciun deţinător al poziţiei bipede.

A fost un meci fără o miză majoră, între două echipe roase de griji şi apăsate de poziţia în clasament. Rapid a câştigat cu 3-2, iar acesta e cel mai puţin important lucru pe care l-am aflat în Sala Giuleşti. Am aflat, în schimb, altceva. Că molima contrafacerii îmbolnăveşte şi sporturile pe care televiziunea nu le răsfaţă, iar spectatorii n-au timp să le guste. Arbitrii Năstase şi Dimachi, vegheaţi binevoitor de observatorul Manole, au greşit de şase-şapte ori pentru Rapid şi au ştiut de fiecare dată să-şi aleagă momentul: la mingi decisive sau în situaţii delicate, când mâna de ajutor pentru gazde devenea vitală. Asta trădează o uşurinţă a mistificării care nu se obţine în două-trei luni, ci are nevoie de un rodaj prelungit şi meticulos. Puşi să împartă dreptatea, Năstase şi Dimachi au deturnat soarta unui meci cu firescul unui pedant care îşi îndepărtează o scamă de p