Horia-Roman Patapievici: "Fiecare criză ne oferă o radiografie la minut a ceea ce suntem."

Fără greş, modul în care ne aruncăm cu capul înainte în orice criză ne imortalizează cu toate impreciziile noastre morale, cu toate neputinţele noastre intelectuale şi cu toate neclarităţile noastre epistemologice.

Bunăoară, criza economică. Acum un an, nimeni nu ştia de ea. Vara trecută, când începuse cu timiditate să se vorbească de ea, guvernul de atunci i-a negat existenţa. Cât timp a controlat iniţiativa pomenilor electorale, a pretins că nu există nici o criză; când iniţiativa pomenilor i-a scăpat, a invocat criza ca să le promoveze pe cele pe care le controla şi a făcut un apel la responsabilitate pentru a le bloca pe celelalte. În august 2008, Comisia Europeană a avertizat guvernul că gestionează bugetul într-un mod care măreşte în chip îngrijorător deficitul bugetar. În ciuda protestelor premierului de atunci că totul e o calomnie împotriva guvernului său, deficitul şi-a văzut de creşterea previzibilă (pentru oamenii raţionali) şi a devenit 5,3% din PIB. Cum de n-am reacţionat adecvat? De ce nu am mirosit cine, dintre politicieni, minte şi cine spune adevărul? Ce ne-a lipsit nouă, publicului, pentru a ne putea forma o opinie corectă, astfel încât să reacţionăm inteligent la lucrurile importante şi să nu ne risipim indignarea pe fleacuri? Aş spune că ne-a lipsit nu doar informaţia de primă instanţă, ci şi raţionamentele prin care să o putem raţionaliza.

Atenţia publicului, atunci, a fost fixată pe concurenţa dintre pomeni, nu pe contextul acestei concurenţe. În mod previzibil, contextul economic era cel care avea să determine criteriile de raţionalitate a concurenţei dintre pomeni, nu concurenţa însăşi. Atenţia noastră s-a irosit pe chestiuni neesenţiale, iar în mobilizarea pe ele televiziunile zise de ştiri au avut un rol esenţial.