Gyongyi Ciurca este profesor de franceza la scoala de Arte si Meserii “Constantin Brâncusi” din Târnaveni. Daca proverbul “meseria-i bratara de aur” este actual mai ales în ziua de astazi, când au cautare specializarile tehnice sau cele care ofera servicii, atunci în mod logic acest lucru ar presupune ca si scolile de meserii ar trebui sa fie “luate cu asalt” de catre tineri. Daca lucrurile stau chiar asa, aflam de la Gyongyi Ciurca.
Reporter: Spuneti-ne pentru început cum este organizata scoala dumneavoastra si care este numarul cursantilor.
Gyongyi Ciurca: Scoala de Arte si Meserii “Constantin Brâncusi” are în jur de 350 de elevi împartiti în 16 clase. Cel mai important lucru în ceea ce priveste viitorul acestor tineri este, cred, faptul ca dupa treisprezece clase si, bineînteles, dupa bacalaureat, se pot înscrie la facultate. Ca o noutate care încearca sa alinieze scoala noastra exigentelor europene în cea ce priveste specificul scolilor de acelasi profil, este deschiderea, începând cu acest an de învatamânt a unei clase speciale. Este vorba de o clasa de a IX-a cu specializarea “tâmplarie” unde sunt formati tinerii cu dizabilitati.
Rep.: Ce fel de programa educationala se aplica acestor tineri?
G.C.: În primul rând, se pune problema vârstei. Majoritatea tinerilor de la aceasta clasa sunt peste vârsta general acceptata pentru clasa a IX-a. Cei mai multi sunt tineri cu retard si care pâna acum au facut parte din diferite case de amplasament. scoala noastra vrea sa le ofere o meserie pe baza careia ei sa se poata integra mai târziu în societate. De aceea programa insista mai ales pe o pregatire practica, adica sunt învatati tâmplaria. Asta nu înseamna însa ca programa s-ar reduce doar la atât. Sunt cursuri speciale axate pe comunicare si se organizeaza periodic excursii. De exemplu, ultima data am fost cu întreaga scoala, deci si cu cei din
