Hotărît lucru, lui Traian Băsescu îi lipseşte un adversar pe măsură. Fără un contracandidat serios, preşedintele se plictiseşte. Nu mai produce teme de agendă. Vorbele sale nu mai provoacă reacţii. Nici măcar titluri de ziar. Discursul său din Parlament, sfeştanie pură pentru 70% dintre aleşi, toţi enoriaşi ai cultului „solidarităţii FSN“, nu a provocat dezbateri. Şi acest lucru este cel mai rău pentru o campanie electorală. Prezenţa sa de la tribuna forului legislativ a reîncălzit ciorba pusă pe foc mai de mult de Ion Iliescu. Acea fiertură de stins foamea, numită „linişte“, nu mai e pe gustul publicului. În suma de enunţuri, nimic despre soluţii la criză, doar metafore şi expresii măgulitoare, pentru ca toată lumea să fie mulţumită. Preşedintele a fost de nerecunoscut. Nici o idee clară, doar o peltea de bune intenţii. Naţiunea s-a obişnuit să-l vadă cum taie în carne vie, cum lipeşte de zid oligarhii, cum se luptă la televizor cu hidra corupţiei. Discursul său public de acum pare nepotrivit. Pardesiul concordiei naţionale clar nu se potriveşte unui lup de mare. Şi aici e începutul sfîrşitului. Se ştie din poveştile de adormit copiii că leul nu mai e atît de fioros, deci periculos, după ce a intrat în manej. În grădina zoologică, regele junglei e un animal pricăjit. Dedulcit la bomboane, nu mai muşcă. Şi dinţii îi sînt tociţi. E doar un obiect de inventar. După o lungă siestă, nu mai poate fi retrimis în spaţiile sale naturale. S-ar prăpădi de îndată. Cei mai mari duşmani ai lui Băsescu sînt proprii îngrijitori de la curte. Ei îl linguşesc, îl perie şi-i vorbesc despre măreţia junglei. Tocmai ei, care nu au trecut Rubiconul, nu s-au luptat cu stihiile naturii şi au văzut bătălii adevărate doar pe Discovery. România are nevoie de soluţii, nu de sfeştanii publice şi de aghesme guvernamentale. Alegătorul este din ce în ce mai îngrijorat de viitorul său i